Hristos, Stânca noastră
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Toată Taina și dragostea lui Dumnezeu.
Și toată credința și lupta noastră, ar fi zadarnică fără Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Numai când ajuns la această convingere deplină, am simțit stânca sub picioarele noastre.
Numai atunci prăbușirea noastră s-a oprit.
2 - Hristos este acum pentru noi, nu numai Fereastră prin care să privim în cer
sau Ușa... prin care noi intrăm acolo.
Ci este mai mult, - este Însuși cerul care a venit după noi,
care ne-a cuprins și ne-a luat cu El în El.
3 - Când va veni trecerea noastră în veșnicie, aceasta se va face dulce și liniștit cum trece lumina de la luna care apune strălucită, - la soarele care răsare nespus mai strălucitor.
Fără nici un întuneric.
Slavă veșnică lui Hristos Domnul nostru, prin care se face aceasta atât de minunat și de fericit.
4 - Prăbușirea cuiva în prăpastia păcatului sau a rătăcirii de la credință, nu vine dintr-o dată,
ci vine încet,
vine zilnic,
vine pe negândite.
Ea vine întâi în gând,
apoi în inimă
și după aceea în fapte.
5 - Copacul nu se uscă dintr-o dată, în chiar clipa când a pătruns în el viermele. Ci stă uneori ani de zile în mijlocul celorlalți pomi ai grădinii, fără să se vadă nimic deosebit și izbitor la el.
Trebuie să te uiți cu mare băgare de seamă adeseori la el, ca să vezi că nici frunzele lui, nici roadele lui nu mai sunt așa cum erau înainte.
Dar când începe să se vadă asta - pierzarea lui a ajuns departe.
6 - O, bagă bine de seamă suflete care ai rărit-o cu rugăciunea și cu ostenelile privegherii și citirii Cuvântului Evangheliei.
Un vierme poate s-a strecurat și în inima ta.
Bagă bine de seamă, tu acela care nu mai ai o dragoste fierbinte pentru frați. Care umbli încă cu „Hristos”, dar în inima ta au început să se strecoare gânduri lumești, fapte lumești, dorințe lumești.
Un vierme sau mai mulți s-au strecurat și în inima ta.
Pierzarea ta nu este departe. Trezește-te!
7 - Nu priviți cu nepăsare „viermele” vostru și nu vă gândiți că dacă este mic, e nimic.
Nu cruțați păcatul, ci ucideți viermele lui blestemat și ucigaș.
Îndată ce-l descoperiți în voi, înainte de a vă ucide el.
8 - Nimicește păcatul pătruns în inima ta, cât este încă numai gând. Sau câtă vreme este numai la început.
Căci în curând el va crește, se va întări și va roade puterea ta, prăbușindu-te uscat în foc.
9 - Cine se uită numai la coajă, adică la înfățișarea imediată acela nu totdeauna vede pomul dacă este verde sau uscat.
Dar cine se uită atent la roadele sau la frunzele sale vede aceasta.
Hristos te cunoaște pentru că nu Se uită la înfățișarea dinafară, ci la cele ascunse ale tale.
Uită-te și tu în tine, ca El, numai așa te vei vedea sigur.
10 - Totdeauna când ești în fața Cuvântului lui Dumnezeu și te vei simți lovit și osândit de vreunul din cuvintele pe care le auzi sau le citești
- totdeauna când vei simți că ceva se zvârcolește în tine la auzirea și primirea mustrării,
- nu te supăra niciodată
nu te împotrivi
și nu te depărta de cuvânt.
Cel ce te supără și zvârcolește - este viermele tău.
11 - Viermele din tine este acela căruia nu-i place mustrarea Cuvântului Sfânt. El este acela ce se supără și se zvârcolește atunci!
Nu sări și nu-ți apăra viermele!
Nu te lua la luptă cu cel folosit de Domnul spre a te scăpa de viermele cel rău din tine.
Lasă Cuvântul Sfânt să-l ucidă.
12 - Nu te certa și nu te supăra pe cel de care Se folosește Domnul contra păcatului tău. Și nu te apuca să-l vorbești de rău fiindcă s-a legat de „viermele” care roade, cuibărit în inima ta.
Ci mai degrabă deschide-ți inima ta, ca să înlesnești Domnului să nimicească răul de acolo din ea.
Căci numai astfel vei putea fi izbăvit de la uscăciune și de la foc.
13 - Dacă ați fi orbi față de lume, atunci ați fi ca unii care nici n-ar fi făptuit păcatul, fiindcă ceea ce nu poți vedea, nu poți nici dori.
14 - O, dacă ați fi orbi față de diavolul atunci n-ați avea păcat față de Isus.
Dar dacă cu voința și cu știința voastră sunteți orbi față de Isus, cum să nu aveți păcat?
Căci toate celelalte păcate izvorăsc din acesta unul.
15 - Păcat ajungi să ai numai dacă ți-l faci tu singur.
Nimeni nu-ți poate face ție răul, dacă nu ți-l faci tu însuți.
Nimeni nu te poate sili să-l faci păcatul, dacă nu privești tu însuți la el, cu ochii tăi. Și nu-l dorești tu cu inima ta.
Dacă nu-ți deschizi tu însuți inima ta ca să intre păcatul în ea cu gândul lui, apoi cu duhul lui, apoi cu fapta lui.
16 - Păcatul se transformă în blestem și în osândă pentru cel care-l face, și pentru urmașii lui.
Și în veacul acesta și în veacul viitor.
Neprihănirea se transformă și ea în binecuvântare, tot la fel.
17 - Ai văzut oare fericirea lumii?
Ai văzut și ai avut gloria și banii ei?
- Cu ce te-ai ales și ce ți-a mai rămas până la urma urmelor din ele?
- Numai păcatul - și plata acestuia - moartea.
Adică osânda și blestemul veșnic.
18 - Ai avut averea, frumusețea, desfătările și iubirea lumii?
Spune cu ce ai mai rămas din toate acestea, după ce s-a risipit visul deșertăciunilor?
După ce te-au lăsat cu un trup îmbătrânit, ca un putregai nemernic și netrebnic? - Ce ți-a mai rămas după ele?
Doar scârba numai și păcatul că le-ai iubit, că le-ai căutat și că te-ai folosit de ele.
19 - Îți mulțumim Isuse Doamne că ne-ai dat, prin credința în Tine iertarea tuturor păcatelor noastre,
și pacea cu Tatăl Ceresc,
și mângâierile și bucuriile harului
și vrednicia de slujitori ai Tăi,
și cinstea de a pătimi pentru Tine
și nădejdea moștenirii veșnice, împreună cu cei sfinți.
- Numai Ție Ți le datorăm acestea, numai Ție Isuse Dulce pe veci de veci.
20 - Fă Isuse Doamne, Te rugăm, ca toți cei care s-au împărtășit din binefacerile Tale să ajungă niște mărturii vii,
și niște vase de cinste pentru Numele Tău, și pentru Biserica Ta, - atât prin Cuvântul cât și prin tăcerea lor,
atât la sfârșitul veacurilor și necazurilor și vrăjmașilor.
Amin.