Iar îmi scrii măicuţă...
Traian Dorz - Cântări Uitate
Iar îmi scrii măicuţă dorul tău amar
pentru-nstrăinarea fiului hoinar
şi suspinul iarăşi parcă ţi-l aud
pare că-ţi văd şorţul iar de lacrimi ud
şi-ţi ascult durerea, plânsul ţi-l ascult
îl îngrop în suflet, - şi mă doare mult
căci suim spre culmea greului amar
amândoi durerea fără de hotar...
Dar aşa e scrisul şi aşa e dat
din făcutul lumii - până la gătat
mama şi cu fiul duce-vor mereu
chinul cel mai mare, greul cel mai greu
ei să dea în chinuri şi în lacrimi - val
jertfa cea mai mare pentru Ideal.
Cât n-a plâns în taină Mama lui Isus
când era departe şi prin lume dus
câte n-a-ndurat ea, cât n-a suferit
când vedea că Fiul ei e răstignit
cât n-a plâns văzându-I rănile de cui
şi cât n-a durut-o chinurile Lui?
De la Betleem şi pân-la Golgota
Fiul şi cu Mama au dus Crucea grea
El pe-a tuturora, ea pe-a lui Isus
fiecare rana altora a dus
în neţărmurirea suferinţei Lor
a fost preţ de lacrimi, de dureri şi dor...
de la Ieslea rece până la mormânt
a-nsoţit durerea scopul cel mai sfânt.
Pentru ridicarea omului căzut
cea mai mare Jertfă Lor li s-a cerut
toată suferinţa asta de martiri
se cerea în Preţul Marii Mântuiri
o cerea sublimul încă ne-mplinit
şi Voinţa-n care El S-a contopit...
Pentru împlinirea Planului Măreţ
două inimi sfinte s-au cerut în preţ
Preţul mântuirii omului pustiu:
chinul unei Mame, Jertfa unui Fiu...
... Şi de-aceea mamă ni se cer şi az’
nouă-atât de multe lacrimi pe obraz
- să le dăm din suflet fără de cârtiri
căci şi-n ele-i preţul unei mântuiri
şi-i ceva din taina vieţii celei noi
care-o cere Domnul de la amândoi
şi pe lângă-a noastră, ni se cere-un preţ
să salvăm şi ale altora vieţi.
Să-mplinim Cuvântul care-a rânduit
să dăm şi noi partea Preţului slăvit
ca la răsplătirea vieţii de apoi
partea de Cunună s-o avem şi noi...