Iar pe Mine pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.
Nu-i adevărat că oamenii n-au credință.
Toți oamenii cred și pot crede, fiindcă credința este în sufletul oricărui om, ca un dar al lui Dumnezeu pus în el, înnăscut în el.
De aceea nu este om care să nu poată să creadă, ceea ce vrea să creadă,
căci dacă n-ar avea credință, nimeni n-ar face nimic. Nimeni n-ar semăna sămânță, căci a semăna fără credință, este a lepăda sămânța. Și nimeni nu-i așa nebun.
Dacă n-ar avea credință nimeni n-ar mai planta nimic, n-ar mai merge nicăieri, n-ar mai da nimic nimănui.
Dar omul le face toate acestea, pentru că are credință că vecinul nu-l înșală,
că croitorul nu-i strică stofa,
că trenul nu deraiază,
că ceea ce cumpără trăiește și ceea ce plantează va rodi.
A învăța, fără credință, înseamnă a spune: prostii și minciuni sunt toate... și ar muri prost, căci ar gândi: n-a fost niciodată un popor român, nici un Mihai Viteazul, nici un Eminescu. Nu sunt nicăieri oceane sau continente, fiindcă el nu vede.
Acestea sunt basme, și tot ce se spune sau se scrie, e numai iac-așa.
A umbla fără credință înseamnă a nu merge nicăieri pe unde n-ai fost, fiindcă întâi trebuie să crezi că locul acela este,
că drumul acela e bun,
că omul care îți spune știe, și nu te înșală...
Dar toți oamenii cred că vor culege atunci când seamănă, altfel n-ar mai semăna.
Toți cred că Istoria este adevărată, chiar dacă n-au văzut, fiindcă sunt urme, ruini, documente.
Toți cred că locurile și popoarele despre care învață sau aud, există într-adevăr, chiar dacă nu le-au cercetat încă, cred pe mărturia celui ce spune.
Cred, căci fără credință ar fi cu neputință să trăiască omul pe pământ.
Dar vina omului este că având voința liberă și putând crede ceea ce vrea, el nu crede Adevărul pe care trebuie să-l creadă,
ci vrea să creadă minciuna pe care trebuie să n-o creadă.
Omul este vinovat că nu-L crede pe Dumnezeu, pe care are datoria să-L creadă, și este spre binele lui să-L creadă, - ci crede pe diavolul pe care nu trebuie să-l creadă și este spre răul lui, adică pe el îl crede.
Vina omului este că ceea ce îi place și ceea ce îi convine, poate să creadă, iar ceea ce nu-i place și nu-i convine, nu vrea să creadă.
Iată: omul poate să creadă că există Ștefan Cel Mare, fiindcă sunt câteva dovezi care au rămas după el, sau Mihai Viteazul, sau Decebal,
dar nu vrea să creadă că există Isus Hristos, deși dovezile despre Domnul Isus sunt nenumărat de multe și mai puternice decât despre orice altă persoană istorică.
Iată: omul poate și vrea să creadă, cele scrise într-o carte de istorie, ori de geografie, dar nu vrea să creadă cele scrise în Biblie, deși le-ar putea crede și mai mult pe acestea, decât pe oricare celelalte cărți.
Iată: omul, poate crede, dacă vrea să creadă,
și poate să nu creadă dacă vrea să nu creadă.
Poate să creadă spusele unuia, dacă vrea
și să nu creadă pe ale altuia, dacă vrea.
Poate să creadă ce-i place și să nu creadă ce nu-i convine.
Tocmai de aceea oamenii sunt vinovați, fiindcă au ales mai bine să creadă în diavolul și în minciună și n-au dorit să creadă în Hristos,
fiindcă s-au împotrivit Adevărului lui Dumnezeu,
și nu s-au împotrivit minciunilor lui Satana.
Iată: încercați și veți vedea: spuneți cuiva o minciună - și veți vedea cum toți vă vor crede îndată.
Dar spuneți un adevăr și veți vedea câți vor fi gata să nu-l creadă.
Uitați-vă numai câți se strâng acolo unde se spun minciuni și cum ascultă pe un mincinos,
iar unde se spune un adevăr, câți vin și câți rămân.
Veți vedea îndată ce iubesc oamenii mai mult. Veți vedea că oamenilor le place totdeauna mai mult să mintă și le place să se mintă, căci iubesc minciuna și nu adevărul,
și cred minciuna, fiindcă trăiesc în minciună (Apoc. 22, 15) și le convine acest dubios fel de viață.
De aceea se duc atât de mulți după diavolul și atât de puțini după Hristos.
Deși pot alege o altă cale.
Deși au minte și voință liberă, conștiință deplină și îndrumare clară,
deși au lumină și adevăr în ei și lângă ei și deși sunt la fiecare pas înștiințați de cuvinte, de întâmplări, de morți, - totuși oamenii aleg minciuna și leapădă adevărul.
Este oare vreo altă ființă mai de plâns pe lume ca un om?
O, Doamne Isuse Hristoase, Credinciosul Domn al Credinței
și Adevărata Lumină a Înțelepciunii,
Te rugăm luminează sufletele noastre ale tuturor și le îndreaptă puternic spre Tine, pentru ca tot ce vine din înțelepciunea Adevărului și din duhul Credinței, să stăpânească puternic și pe veșnicie sufletele noastre, ale tuturor,
depărtându-ne de tot ceea ce este împotriva ascultării și a dragostei Tale.
Ca să fim cu toții o fericită și credincioasă Biserică a Ta vie, lucrătoare și sfântă,
și să o faci plină de armonie și de pace, și o familie cerească,
al cărui Părinte și Ocrotitor să fii Tu.
Amin.