Ucenicii Săi I-au zis: Iată că acum vorbești deslușit, și nu spui nici o pildă.
Binecuvântată să fie clipa când ochii văd, când urechile aud, când inima se luminează...
Binecuvântat să fie Adevărul care deschide, care dezleagă, care învie.
Binecuvântat să fie Învățătorul care are iubire, înțelegere și răbdare, până când cei care trebuie să înțeleagă - înțeleg.
Până când cei care trebuie să se trezească - se ridică
și până când cei care trebuie să vină - vin la Dumnezeu.
Ce fericit este momentul izbânzii pentru care s-a luptat crâncen luminătorul ceresc,
și rodul pentru care a muncit îndelung lucrătorul sfânt
și lumina venită după un întuneric parcă nesfârșit, - ce strălucită și Dumnezeiesc de binecuvântată este lumina aceasta!...
Nu există o mai mare bucurie decât pentru învățătorul care, folosind cu răbdare toată priceperea sa, ajunge în sfârșit să vadă pe fețele ucenicilor lui venind dintr-o dată lumina înțelegerii deslușite.
Nici o fericire nu există pentru cineva, asemenea acestei fericiri.
Cine și-a înțeles cereasca misiune de a lumina pe cei întunecați și cine își trăiește cu tot simțul răspunderii, conștiința acestei chemări
și cine depune cu toată pasiunea inimii sale o astfel de grea și de descurajantă muncă,
- numai acela singur poate să știe ce Dumnezeiască bucurie este aceea de a ajunge să vezi în sfârșit transfigurarea celui pe care îl doreai izbăvit.
Aceasta este ca bucuria cea aproape nebună, a artistului care a luptat cu un bloc de marmură dură, până când a îndepărtat tot ce împiedica să iese la lumină neîntrecuta frumusețe care zăcea acolo încătușată în neputință și în moarte, acoperită de întuneric și de moloz,
și este ca bucuria căutătorului de mărgăritare, care cu sforțări supraomenești, reușește să scoată în sfârșit din adâncurile nămoloase ale apelor, sau ale peștilor, perla prețioasă,
și este ca bucuria cea fără seamăn a șlefuitorului de diamante, care după munca migăloasă, încordată, îndelungă și chinuitoare, reușește să redea în sfârșit, strălucirea dorită mărgăritarului care părea fără nici o valoare pentru toți.
Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi - le-a zis Mântuitorul, odată scumpilor Săi ucenici (Ioan 15, 16).
O, ce bun simț al valorii, a avut Mântuitorul, alegându-i pe aceștia, din mijlocul tuturor celor printre care căuta mărgăritarele lor cerești, înainte de a le găsi în ei!
Valoarea lor era nemărginit de mare, lumea întreagă o vede acum.
Dar atunci n-o vedea nimeni afară de Ochiul Desăvârșit al Maestrului care i-a ales.
Nici chiar cu Iuda, Mântuitorul nu Se înșelase. Era și el o valoare de aceeași mărime la început.
A săvârșit și el, când era necăzut, aceleași acte de uimitoare putere și credință ca și Petru, ca Iacov, sau ca și Ioan (Matei 10, 1-4).
Chiar sfârșitul cutremurător cu care s-a pedepsit singur, era o rămășiță de curaj acum nefericit - din curajul binecuvântat de care fusese și el în stare înainte de săvârșirea nebunească a grozăviei.
El ne slujește astfel ca o pildă înspăimântătoare, că oricând se poate cădea, dacă nu veghem necurmat.
Dar ce minunat au strălucit ceilalți!
Ce minunat s-a dovedit plină de înțelepciune alegerea lor.
Și plină de o divină rațiune munca pentru pregătirea lor, spre slujba pentru care erau chemați.
Cât de strălucit au fost încununate ostenelile depuse de către Domnul Isus spre a-i aduce la slava desăvârșirii, pe ucenicii vrednici și statornici!
Și la încununarea ostenelilor credincioase și necurmate
și la clipa când, cu ochii plini de lumină
și cu toată fața strălucind de bucuria aflării adevărului
și cu toată ființa lor transfigurată de Taina cucerită cu munci și lupte - au strigat:
- Am ajuns!
- Mormântul ni s-a despicat.
- Piatra ni s-a prăbușit.
- Cerul ni s-a deschis,
- am înviat!...
Frate învățător, urmează și tu pilda lui Hristos, Domnul și Învățătorul tău Dumnezeiesc.
- Nu înceta să înveți și nu înceta să muncești.
- Nu înceta să lupți și nu înceta să slefuiești la caracterele și la inimile celor din jurul tău.
Încredințează toată înțelepciunea și toată puterea ta,
cu toată îndelunga răbdare învață de la Hristos, Domnul și Modelul tău
și cu toată bunătatea iubirii nădăjduitoare învățată de la înaintașii tăi sfinți,
- și vei reuși cu siguranță!
Oricât de târziu, dar sigur, vei reuși.
Iar bucuria ta va fi atunci, ca bucuria lui Hristos, în momentul când ucenicii Lui au zis: am înțeles.
De aceea vei putea și tu să te duci la Tatăl, cum S-a dus El.
Căci și slujba ta se va fi împlinit, cum se împlinise cea a Domnului Isus, în clipa aceea.
Slavă veșnică Ție Răbdătorul și Strălucitul nostru Învățător.
Din toată inima Te slăvim pentru îndelunga Ta răbdare cu care n-ai încetat să lupți cu noi, și pentru noi până ce ne-ai descătușat din încleștarea robiei și a întunericului în care zăceam.
Te rugăm ajută-ne și pe noi, odată ajunși liberi, să lucrăm pentru slobozirea tuturor celor care mai zac în pierdere și în întuneric.
Amin.