Ucenicii Săi I-au zis: Iată că acum vorbeşti desluşit, şi nu spui nici o pildă.
Binecuvântată să fie clipa când ochii văd, când urechile aud, când inima se luminează...
Binecuvântat să fie Adevărul care deschide, care dezleagă, care învie.
Binecuvântat să fie Învăţătorul care are iubire, înţelegere şi răbdare, până când cei care trebuie să înţeleagă - înţeleg.
Până când cei care trebuie să se trezească - se ridică
şi până când cei care trebuie să vină - vin la Dumnezeu.
Ce fericit este momentul izbânzii pentru care s-a luptat crâncen luminătorul ceresc,
şi rodul pentru care a muncit îndelung lucrătorul sfânt
şi lumina venită după un întuneric parcă nesfârşit, - ce strălucită şi Dumnezeiesc de binecuvântată este lumina aceasta!...
Nu există o mai mare bucurie decât pentru învăţătorul care, folosind cu răbdare toată priceperea sa, ajunge în sfârşit să vadă pe feţele ucenicilor lui venind dintr-o dată lumina înţelegerii desluşite.
Nici o fericire nu există pentru cineva, asemenea acestei fericiri.
Cine şi-a înţeles cereasca misiune de a lumina pe cei întunecaţi şi cine îşi trăieşte cu tot simţul răspunderii, conştiinţa acestei chemări
şi cine depune cu toată pasiunea inimii sale o astfel de grea şi de descurajantă muncă,
- numai acela singur poate să ştie ce Dumnezeiască bucurie este aceea de a ajunge să vezi în sfârşit transfigurarea celui pe care îl doreai izbăvit.
Aceasta este ca bucuria cea aproape nebună, a artistului care a luptat cu un bloc de marmură dură, până când a îndepărtat tot ce împiedica să iese la lumină neîntrecuta frumuseţe care zăcea acolo încătuşată în neputinţă şi în moarte, acoperită de întuneric şi de moloz,
şi este ca bucuria căutătorului de mărgăritare, care cu sforţări supraomeneşti, reuşeşte să scoată în sfârşit din adâncurile nămoloase ale apelor, sau ale peştilor, perla preţioasă,
şi este ca bucuria cea fără seamăn a şlefuitorului de diamante, care după munca migăloasă, încordată, îndelungă şi chinuitoare, reuşeşte să redea în sfârşit, strălucirea dorită mărgăritarului care părea fără nici o valoare pentru toţi.
Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi - le-a zis Mântuitorul, odată scumpilor Săi ucenici (Ioan 15, 16).
O, ce bun simţ al valorii, a avut Mântuitorul, alegându-i pe aceştia, din mijlocul tuturor celor printre care căuta mărgăritarele lor cereşti, înainte de a le găsi în ei!
Valoarea lor era nemărginit de mare, lumea întreagă o vede acum.
Dar atunci n-o vedea nimeni afară de Ochiul Desăvârşit al Maestrului care i-a ales.
Nici chiar cu Iuda, Mântuitorul nu Se înşelase. Era şi el o valoare de aceeaşi mărime la început.
A săvârşit şi el, când era necăzut, aceleaşi acte de uimitoare putere şi credinţă ca şi Petru, ca Iacov, sau ca şi Ioan (Matei 10, 1-4).
Chiar sfârşitul cutremurător cu care s-a pedepsit singur, era o rămăşiţă de curaj acum nefericit - din curajul binecuvântat de care fusese şi el în stare înainte de săvârşirea nebunească a grozăviei.
El ne slujeşte astfel ca o pildă înspăimântătoare, că oricând se poate cădea, dacă nu veghem necurmat.
Dar ce minunat au strălucit ceilalţi!
Ce minunat s-a dovedit plină de înţelepciune alegerea lor.
Şi plină de o divină raţiune munca pentru pregătirea lor, spre slujba pentru care erau chemaţi.
Cât de strălucit au fost încununate ostenelile depuse de către Domnul Isus spre a-i aduce la slava desăvârşirii, pe ucenicii vrednici şi statornici!
Şi la încununarea ostenelilor credincioase şi necurmate
şi la clipa când, cu ochii plini de lumină
şi cu toată faţa strălucind de bucuria aflării adevărului
şi cu toată fiinţa lor transfigurată de Taina cucerită cu munci şi lupte - au strigat:
- Am ajuns!
- Mormântul ni s-a despicat.
- Piatra ni s-a prăbuşit.
- Cerul ni s-a deschis,
- am înviat!...
Frate învăţător, urmează şi tu pilda lui Hristos, Domnul şi Învăţătorul tău Dumnezeiesc.
- Nu înceta să înveţi şi nu înceta să munceşti.
- Nu înceta să lupţi şi nu înceta să slefuieşti la caracterele şi la inimile celor din jurul tău.
Încredinţează toată înţelepciunea şi toată puterea ta,
cu toată îndelunga răbdare învaţă de la Hristos, Domnul şi Modelul tău
şi cu toată bunătatea iubirii nădăjduitoare învăţată de la înaintaşii tăi sfinţi,
- şi vei reuşi cu siguranţă!
Oricât de târziu, dar sigur, vei reuşi.
Iar bucuria ta va fi atunci, ca bucuria lui Hristos, în momentul când ucenicii Lui au zis: am înţeles.
De aceea vei putea şi tu să te duci la Tatăl, cum S-a dus El.
Căci şi slujba ta se va fi împlinit, cum se împlinise cea a Domnului Isus, în clipa aceea.
Slavă veşnică Ţie Răbdătorul şi Strălucitul nostru Învăţător.
Din toată inima Te slăvim pentru îndelunga Ta răbdare cu care n-ai încetat să lupţi cu noi, şi pentru noi până ce ne-ai descătuşat din încleştarea robiei şi a întunericului în care zăceam.
Te rugăm ajută-ne şi pe noi, odată ajunşi liberi, să lucrăm pentru slobozirea tuturor celor care mai zac în pierdere şi în întuneric.
Amin.