Împlinirea Voii lui Dumnezeu
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Împlinește Voia lui Dumnezeu cum ar fi voia ta
- și atunci Dumnezeu va împlini voia ta cum ar fi voia Lui.
Și nu-i o mai mare fericire pentru un suflet credincios ca aceea când el iubește Voia lui Dumnezeu, oricare ar fi voia aceasta, și dorește s-o facă oricât ar fi prețul care i-l cere împlinirea ei, ca pentru Domnul Isus în Ghețimani.
2 - Când simți că nu-ți poți stăpâni lacrimile, abia atunci cânți frumos, vorbești frumos, te rogi frumos.
Când simți că nu mai poți tăcea, abia atunci ai ce vorbi,
și numai când stai cel mai aplecat în fața lui Dumnezeu, poți sta cel mai drept în fața oamenilor.
3 - Nici un lucru pe care îl poți face ziua, nu-l lăsa pentru noaptea.
Nici un bine pe care trebuia să-l faci acum, nu-l lăsa pentru mai târziu,
- pentru că noaptea viitoare sau clipa viitoare nu-i sigură pentru nimeni.
4 - Din Cer a mai venit pe pământ cineva... A venit Hristos, au venit Moise și Ilie pe Tabor, au venit Lazăr, fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair și alții înainte de ei - și alții după ei.
- dar din iad n-a mai venit nimeni.
Îngrozește-te!
5 - Și cei răi aleargă, - dar ei au pierdut drumul...
și cei înșelați aleargă, - dar ei au schimbat drumul
- vai de toți aceștia căci ei cu cât aleargă mai repede, cu atât se depărtează mai mult de Dumnezeu - și de mântuirea lor.
Mântuirea fericită stă în alergarea spre Dumnezeu pe singurul drum: Isus.
6 - Să întărim pe cei tari... ei au și mai multă nevoie de putere spre a purta pe atât de mulți care se țin de ei.
Să facem bucurie celor ce bucură pe alții... și să-i ajutăm pe cei care ajută. Ei sunt susținătorii familiei lui Dumnezeu.
Au și ei atâta nevoie de bucurie și ajutor în slujba cea grea pe care o fac.
7 - Și pe pământul acesta este un rai - pentru unii.
- Dar acest rai este așa de scurt și așa de nesigur. De cele mai multe ori el se prăbușește dintr-o dată în iadul veșnic.
Luptă-te să-l câștigi pe celălalt - care nu se prăbușește niciodată, ci se înalță.
8 - Lupta noastră duhovnicească își capătă un preț veșnic când o privim în lumina păcii în care o vom sfârși,
iar jertfa noastră își va dobândi adevăratul ei rost, numai la dobândirea slavei, care ne este promisă.
Prăbușirile și ridicările noastre în aceste lupte și jertfe sunt cuprinse în prețul biruinței noastre veșnice
- și în eforturile alergării noastre pentru cunună.
9 - Mântuirea nu se află de-a gata. Trebuie să te nevoiești, să muncești, să rabzi, să lupți, să plângi și să suferi pentru ea.
O vom dobândi cu adevărat numai la sfârșitul credinței noastre biruitoare, răbdătoare, ostenitoare, jertfitoare.
E prețul ce ni se cere și nouă pe lângă cel dat de Hristos.
10 - Trebuie să ne suim cât mai des și mai singuri pe Taborul rugăciunii vii, în prezența strălucitoare a lui Hristos.
Numai acolo putem vedea Fața Lui Unică,
putem auzi glasul dragostei lui Dumnezeu
și putem înțelege porunca ascultării desăvârșite
- și vom aduce lumină nemuritoare în văile prin care trebuie să umblăm.
11 - Minunile din afara noastră trebuie să ne îndrume spre minunile cele dinăuntrul nostru.
Un izvor să ne spună despre Dumnezeu cât o rugăciune puternică sau o meditație adâncă
și o rândunică tot atât de mult cât cea mai frumoasă cântare sau cel mai minunat psalm.
Toate aceste minuni sunt strălucitele lucrări ale Aceluiași Minunat Mântuitor care este Preaiubitul nostru Isus Hristos.
12 - Cea mai mare mântuire este a învia nădejdea biruinței și salvării într-un suflet înfrânt sau prăbușit.
Și cea mai mare crimă este a le ucide pe acestea în cel și așa pierdut.
13 - Care este cea mai puternică Stâncă a Credinței?
- Tu, Marele nostru Dumnezeu, Isus.
Care este cel mai frumos Țel al Speranței?
- Tu, Minunatul nostru Mântuitor, Isus!
Care este cel mai frumos nume al Dragostei?
- Tu, Preaiubitul nostru Mire: Isus!
14 - Nu-i de-ajuns numai să crezi în Descoperirea lui Dumnezeu, ci trebuie să mergi până la dobândirea ei, așa cum s-au dus păstorii, după ce Îngerul Domnului le-a vestit Nașterea Marelui Mântuitor Isus.
Auzirea Adevărului te obligă la aflarea Lui.
Aflarea Lui te obligă la mărturisirea Lui.
15 - Mărturisirea Adevărului a fost totdeauna însoțită de primejdii și riscuri, - dar răsplătită de strălucire.
Mergând spre Hristos, păstorii și pescarii, erau numai păstori și pescari.
Plecând de la Hristos, - ei erau mărturisitori ai Lui, sortiți pe pământ la prigoniri, - iar în Cer la viață veșnică.
Nu vii înapoi de la Adevăr niciodată cum ai fost când ai mers spre El.
Vii ori cu o osândă veșnică, ori cu o slavă veșnică.
16 - Un om obișnuit se naște pentru familia lui și obișnuit este numai al ei.
Un om al lui Dumnezeu însă nu. El se naște pentru familia lui Dumnezeu - și este al ei.
El este dator ei pe viață și moarte.
17 - Chiar dacă ai fi dintre cei mai simpli oameni,
- sau dacă ai fi dintre cei mai învățați, - tu omule oricine ai fi tu, - trebuie să vii la Isus Mântuitorul, în interesul propriei tale mântuiri, fiindcă numai El este Singurul Mântuitor pentru toți oamenii.
Păstorii erau oamenii cei mai simpli, iar magii erau oamenii cei mai învățați.
Dar același lucru l-au făcut și unii și alții.
18 - Ce pildă cutremurătoare ne este alegerea lui Lot când s-a despărțit de Avraam.
El numai a luat drumul spre Sodoma - dar până la urmă în ea a ajuns.
Ce drum iei când te desparți de frați? La dreapta sau la stânga?
Spre cine te îndrepți acolo vei ajunge.
Te îndrepți spre Adevăr? - la Adevăr ai să ajungi!
Te abați spre rătăcire? - în ea vei pieri.
19 - Femeia lui Lot a privit înapoi... păcatul nu stă numai în mergerea spre el
- ci și în privirea lui.
La ce privești? Și cum privești?
Poți merge spre munte - și totuși să privești spre Satana.
Când rămâi napoi de frați, ajungi să privești înapoi spre iad.
Nu rămânea înapoi și nu privi înapoi.
Te împietrești!
20 - Nu te rușina de lacrimile pocăinței. Cine n-a plâns când i-a fost zdrobită inima?
Și când oare trebuie să fie mai zdrobită o inimă ca în clipa pocăinței ei sincere?