Împlinirea Voii lui Dumnezeu
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Împlineşte Voia lui Dumnezeu cum ar fi voia ta
- şi atunci Dumnezeu va împlini voia ta cum ar fi voia Lui.
Şi nu-i o mai mare fericire pentru un suflet credincios ca aceea când el iubeşte Voia lui Dumnezeu, oricare ar fi voia aceasta, şi doreşte s-o facă oricât ar fi preţul care i-l cere împlinirea ei, ca pentru Domnul Isus în Gheţimani.
2 - Când simţi că nu-ţi poţi stăpâni lacrimile, abia atunci cânţi frumos, vorbeşti frumos, te rogi frumos.
Când simţi că nu mai poţi tăcea, abia atunci ai ce vorbi,
şi numai când stai cel mai aplecat în faţa lui Dumnezeu, poţi sta cel mai drept în faţa oamenilor.
3 - Nici un lucru pe care îl poţi face ziua, nu-l lăsa pentru noaptea.
Nici un bine pe care trebuia să-l faci acum, nu-l lăsa pentru mai târziu,
- pentru că noaptea viitoare sau clipa viitoare nu-i sigură pentru nimeni.
4 - Din Cer a mai venit pe pământ cineva... A venit Hristos, au venit Moise şi Ilie pe Tabor, au venit Lazăr, fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair şi alţii înainte de ei - şi alţii după ei.
- dar din iad n-a mai venit nimeni.
Îngrozeşte-te!
5 - Şi cei răi aleargă, - dar ei au pierdut drumul...
şi cei înşelaţi aleargă, - dar ei au schimbat drumul
- vai de toţi aceştia căci ei cu cât aleargă mai repede, cu atât se depărtează mai mult de Dumnezeu - şi de mântuirea lor.
Mântuirea fericită stă în alergarea spre Dumnezeu pe singurul drum: Isus.
6 - Să întărim pe cei tari... ei au şi mai multă nevoie de putere spre a purta pe atât de mulţi care se ţin de ei.
Să facem bucurie celor ce bucură pe alţii... şi să-i ajutăm pe cei care ajută. Ei sunt susţinătorii familiei lui Dumnezeu.
Au şi ei atâta nevoie de bucurie şi ajutor în slujba cea grea pe care o fac.
7 - Şi pe pământul acesta este un rai - pentru unii.
- Dar acest rai este aşa de scurt şi aşa de nesigur. De cele mai multe ori el se prăbuşeşte dintr-o dată în iadul veşnic.
Luptă-te să-l câştigi pe celălalt - care nu se prăbuşeşte niciodată, ci se înalţă.
8 - Lupta noastră duhovnicească îşi capătă un preţ veşnic când o privim în lumina păcii în care o vom sfârşi,
iar jertfa noastră îşi va dobândi adevăratul ei rost, numai la dobândirea slavei, care ne este promisă.
Prăbuşirile şi ridicările noastre în aceste lupte şi jertfe sunt cuprinse în preţul biruinţei noastre veşnice
- şi în eforturile alergării noastre pentru cunună.
9 - Mântuirea nu se află de-a gata. Trebuie să te nevoieşti, să munceşti, să rabzi, să lupţi, să plângi şi să suferi pentru ea.
O vom dobândi cu adevărat numai la sfârşitul credinţei noastre biruitoare, răbdătoare, ostenitoare, jertfitoare.
E preţul ce ni se cere şi nouă pe lângă cel dat de Hristos.
10 - Trebuie să ne suim cât mai des şi mai singuri pe Taborul rugăciunii vii, în prezenţa strălucitoare a lui Hristos.
Numai acolo putem vedea Faţa Lui Unică,
putem auzi glasul dragostei lui Dumnezeu
şi putem înţelege porunca ascultării desăvârşite
- şi vom aduce lumină nemuritoare în văile prin care trebuie să umblăm.
11 - Minunile din afara noastră trebuie să ne îndrume spre minunile cele dinăuntrul nostru.
Un izvor să ne spună despre Dumnezeu cât o rugăciune puternică sau o meditaţie adâncă
şi o rândunică tot atât de mult cât cea mai frumoasă cântare sau cel mai minunat psalm.
Toate aceste minuni sunt strălucitele lucrări ale Aceluiaşi Minunat Mântuitor care este Preaiubitul nostru Isus Hristos.
12 - Cea mai mare mântuire este a învia nădejdea biruinţei şi salvării într-un suflet înfrânt sau prăbuşit.
Şi cea mai mare crimă este a le ucide pe acestea în cel şi aşa pierdut.
13 - Care este cea mai puternică Stâncă a Credinţei?
- Tu, Marele nostru Dumnezeu, Isus.
Care este cel mai frumos Ţel al Speranţei?
- Tu, Minunatul nostru Mântuitor, Isus!
Care este cel mai frumos nume al Dragostei?
- Tu, Preaiubitul nostru Mire: Isus!
14 - Nu-i de-ajuns numai să crezi în Descoperirea lui Dumnezeu, ci trebuie să mergi până la dobândirea ei, aşa cum s-au dus păstorii, după ce Îngerul Domnului le-a vestit Naşterea Marelui Mântuitor Isus.
Auzirea Adevărului te obligă la aflarea Lui.
Aflarea Lui te obligă la mărturisirea Lui.
15 - Mărturisirea Adevărului a fost totdeauna însoţită de primejdii şi riscuri, - dar răsplătită de strălucire.
Mergând spre Hristos, păstorii şi pescarii, erau numai păstori şi pescari.
Plecând de la Hristos, - ei erau mărturisitori ai Lui, sortiţi pe pământ la prigoniri, - iar în Cer la viaţă veşnică.
Nu vii înapoi de la Adevăr niciodată cum ai fost când ai mers spre El.
Vii ori cu o osândă veşnică, ori cu o slavă veşnică.
16 - Un om obişnuit se naşte pentru familia lui şi obişnuit este numai al ei.
Un om al lui Dumnezeu însă nu. El se naşte pentru familia lui Dumnezeu - şi este al ei.
El este dator ei pe viaţă şi moarte.
17 - Chiar dacă ai fi dintre cei mai simpli oameni,
- sau dacă ai fi dintre cei mai învăţaţi, - tu omule oricine ai fi tu, - trebuie să vii la Isus Mântuitorul, în interesul propriei tale mântuiri, fiindcă numai El este Singurul Mântuitor pentru toţi oamenii.
Păstorii erau oamenii cei mai simpli, iar magii erau oamenii cei mai învăţaţi.
Dar acelaşi lucru l-au făcut şi unii şi alţii.
18 - Ce pildă cutremurătoare ne este alegerea lui Lot când s-a despărţit de Avraam.
El numai a luat drumul spre Sodoma - dar până la urmă în ea a ajuns.
Ce drum iei când te desparţi de fraţi? La dreapta sau la stânga?
Spre cine te îndrepţi acolo vei ajunge.
Te îndrepţi spre Adevăr? - la Adevăr ai să ajungi!
Te abaţi spre rătăcire? - în ea vei pieri.
19 - Femeia lui Lot a privit înapoi... păcatul nu stă numai în mergerea spre el
- ci şi în privirea lui.
La ce priveşti? Şi cum priveşti?
Poţi merge spre munte - şi totuşi să priveşti spre Satana.
Când rămâi napoi de fraţi, ajungi să priveşti înapoi spre iad.
Nu rămânea înapoi şi nu privi înapoi.
Te împietreşti!
20 - Nu te ruşina de lacrimile pocăinţei. Cine n-a plâns când i-a fost zdrobită inima?
Şi când oare trebuie să fie mai zdrobită o inimă ca în clipa pocăinţei ei sincere?