În ceasul când trece ispita
Traian Dorz - Cântarea Învierii
În ceasul când trece ispita - şi ştiu
că toate-au fost doar ispite
îmi tremură duhul zdrobit şi pustiu
ruşinea slăbiei pripite.
Atunci văd leul cu răcnet turbat
era doar un praf şi-o nimică
- şi sufletu-mi umple un gând ruşinat:
de ce, o, de ce, mi-a fost frică?
Atunci văd ce slabă e inima mea
ce mică-i credinţa în mine
ce-ncredere-n mine mai poţi Tu avea
când stau, sau când fug, cu ruşine?
Atunci văd Isuse că nu sunt nimic
şi-ntreaga viaţă mă doare:
nimica-i Isuse ce cânt şi ce zic
când iată, Te las la-ncercare!
O Doamne, ai milă în clipa cea grea
să nu Te mai fac de ruşine,
măreşte-mi credinţa în inima mea
să poţi să Te bizui pe mine...