În clipa morții vede omul
Traian Dorz - Cântări Nemuritoare
În clipa morții vede omul
cum trebuia să fi trăit
ce cale trebuia s-aleagă
s-ajungă bine la sfârșit.
O, n-aștepta, o, n-aștepta
c-atât de-aproape-i clipa ta
primește-L pe Hristos acum
să mergi în slavă, nu la scrum.
În clipa morții vede toată
deșertăciunea ce și-a strâns
pe care-așa curând o lasă
schimbând-o cu un veșnic plâns.
În clipa morții vede calea
păcatului pe care-a mers
că nici un pas și nici o vorbă
și nici o faptă nu s-au șters.
În clipa morții vede groaza
în care se aruncă-mpins
ce-i viermele ce nu mai moare
ce-i focul cel pe veci nestins.
În clipa morții vede slava
ce-l aștepta, dar n-a crezut
și fericirea și lumina
din cerul lui, pe veci pierdut.
În clipa morții, - dar atuncea
e prea târziu, e prea târziu
- un râs de-o clipă se plătește
cu plâns prea veșnic și pustiu!