În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
Cel dintâi lucru pe care l-a făcut Dumnezeu în haosul dinaintea Creaţiunii, a fost Lumina.
Cu Lumina a început, începutul tuturor.
Căci în lumină şi constă viaţa, şi prin ea şi există.
Când lumina încetează sau dispare de undeva, dispare şi viaţa de acolo.
Ceea ce mai rămâne, ceea ce nu dispare odată cu lumina de undeva, aceea nu mai este viaţă ci veştejire mai rea decât moartea.
Când lumina va fi luată, ceea ce va mai rămânea pe pământ în urma ei, nu va fi decât blestem şi moarte.
Aceasta înseamnă că numai acela care trăieşte în Hristos este în lumină şi are viaţă,
dar acela are viaţă luminoasă în toate faptele şi zilele sale.
Înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Hristos, într-un suflet nu poate fi decât întuneric şi dezordine, după cum în Univers înainte de a se spune cuvântul: Să fie lumină! - era totul haos şi noapte.
Dar după Hristos, după lumină, totul devine altfel. Totul devine ordonat şi frumos.
Înainte de venirea Domnului Isus în lume, ce dezordine, ce întuneric, ce neştiinţă, ce idolatrie şi haos era pe pământ!
Dar după El, ce echilibru, ce ordine, ce lumină a rămas în toate lucrurile. În toată viaţa oamenilor. Şi în toate problemele lor de existenţă.
Viaţa adevărată este numai în lumina lui Hristos.
Lumina te păzeşte şi te fereşte de tot ceea ce este urât şi nesănătos.
Numai după ce ai ajuns în lumină îţi dai seama în ce existenţă nenorocită erai înainte de aceasta, când trăiai în întuneric.
Numai având lumina, îţi poţi da seama în ce stare de plâns sunt cei care trăiesc fără de Hristos sau cei care au căzut din El.
Cei din care a dispărut lumina lui Dumnezeu.
Mulţi spun: eu pot să fiu moral, bun şi cinstit şi fără să cred în Isus Hristos...
- Nu este adevărat!
Dacă nu eşti în Hristos tu nu poţi avea lumina Lui, deci cunoaşterea adevărată a ceea ce trebuie să fii.
Poţi să fii moral, bun şi cinstit la un oarecare nivel acceptabil omeneşte între necunoscători. Sau între interesaţi.
Dar abia în Hristos ai criteriul cunoaşterii adevărate.
Şi termenul valabil de comparaţie.
Numai în lumina Lui, poţi vedea lumina. Adică poţi cunoaşte clar realitatea.
Dacă într-un suflet este Hristos, aceasta se vede îndată. După cum uşor se poate vedea când este undeva lumină şi căldură.
Lumina şi căldura sunt semnul prezenţei lui Hristos într-o inimă, într-o operă, într-o casă, într-o predică. Fiindcă acolo este atunci strălucire şi putere.
Şi se vede roadă! Căci roadele sunt dovezile luminii şi ale vieţii.
Dumnezeul nostru, Tată al Luminii,
dăruieşte-mi şi mie robului Tău, rodul luminos al vieţii din Hristos şi ca al Lui. Ca viaţa mea să fie în lumină până la sfârşit.
Şi mă fă şi pe mine o adevărată lumină călăuzitoare a altora spre Tine,
şi o pildă de trăire a credinţei pentru toţi.
Amin.