În El era viața și viața era lumina oamenilor.
Cel dintâi lucru pe care l-a făcut Dumnezeu în haosul dinaintea Creațiunii, a fost Lumina.
Cu Lumina a început, începutul tuturor.
Căci în lumină și constă viața, și prin ea și există.
Când lumina încetează sau dispare de undeva, dispare și viața de acolo.
Ceea ce mai rămâne, ceea ce nu dispare odată cu lumina de undeva, aceea nu mai este viață ci veștejire mai rea decât moartea.
Când lumina va fi luată, ceea ce va mai rămânea pe pământ în urma ei, nu va fi decât blestem și moarte.
Aceasta înseamnă că numai acela care trăiește în Hristos este în lumină și are viață,
dar acela are viață luminoasă în toate faptele și zilele sale.
Înainte de a-L cunoaște pe Domnul Hristos, într-un suflet nu poate fi decât întuneric și dezordine, după cum în Univers înainte de a se spune cuvântul: Să fie lumină! - era totul haos și noapte.
Dar după Hristos, după lumină, totul devine altfel. Totul devine ordonat și frumos.
Înainte de venirea Domnului Isus în lume, ce dezordine, ce întuneric, ce neștiință, ce idolatrie și haos era pe pământ!
Dar după El, ce echilibru, ce ordine, ce lumină a rămas în toate lucrurile. În toată viața oamenilor. Și în toate problemele lor de existență.
Viața adevărată este numai în lumina lui Hristos.
Lumina te păzește și te ferește de tot ceea ce este urât și nesănătos.
Numai după ce ai ajuns în lumină îți dai seama în ce existență nenorocită erai înainte de aceasta, când trăiai în întuneric.
Numai având lumina, îți poți da seama în ce stare de plâns sunt cei care trăiesc fără de Hristos sau cei care au căzut din El.
Cei din care a dispărut lumina lui Dumnezeu.
Mulți spun: eu pot să fiu moral, bun și cinstit și fără să cred în Isus Hristos...
- Nu este adevărat!
Dacă nu ești în Hristos tu nu poți avea lumina Lui, deci cunoașterea adevărată a ceea ce trebuie să fii.
Poți să fii moral, bun și cinstit la un oarecare nivel acceptabil omenește între necunoscători. Sau între interesați.
Dar abia în Hristos ai criteriul cunoașterii adevărate.
Și termenul valabil de comparație.
Numai în lumina Lui, poți vedea lumina. Adică poți cunoaște clar realitatea.
Dacă într-un suflet este Hristos, aceasta se vede îndată. După cum ușor se poate vedea când este undeva lumină și căldură.
Lumina și căldura sunt semnul prezenței lui Hristos într-o inimă, într-o operă, într-o casă, într-o predică. Fiindcă acolo este atunci strălucire și putere.
Și se vede roadă! Căci roadele sunt dovezile luminii și ale vieții.
Dumnezeul nostru, Tată al Luminii,
dăruiește-mi și mie robului Tău, rodul luminos al vieții din Hristos și ca al Lui. Ca viața mea să fie în lumină până la sfârșit.
Și mă fă și pe mine o adevărată lumină călăuzitoare a altora spre Tine,
și o pildă de trăire a credinței pentru toți.
Amin.