În grija ascultării mele
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
În grija ascultării mele de tot Cuvântul lui Isus
e pacea care mă păstrează de orice zbucium mai presus
e liniștea ce-mi face somnul ușor și dulce și curat
chiar dacă dorm pe-un pat de piatră, bolnav și-n loc îndepărtat.
Când pot să stau în orice seară la rugăciune, liniștit
atunci și visele mi-s limpezi și duhul cald și fericit
când nu mai am dușmani cu zâmbet pot revedea pe orice ins
că-n fiecare vorbă spusă mi-e sufletul cinstit cuprins.
Chiar dac-ar fi ca niciodată să nu văd semănat ce-adun,
eu nu-ncetez să-mi umplu sacii cu grâu din soiul cel mai bun
și rânduiți să-i las în urmă la îndemână, pentru-atunci
când Domnul va aduce vremea acestei fericite munci.
În grija ascultării mele de tot Cuvântul lui Hristos
doresc să fiu aflat la toate nestrămutat și credincios
să las cum am primit solia Lucrării-n care-am fost chemat
să-ndrum pe fii cum și pe mine părinții duși, m-au îndrumat.
Să nu-l îngădui pe străinul cu duh viclean și glas frățesc
de amăgirea lui și frații și inima să mi-o feresc
să caut cu mintea sănătoasă și cugetul curat să-mi țin
învățătura și credința și legământul meu, deplin.
Să nu rămân dator nici casei și nici Lucrării cu nimic
să fiu găsit cinstit oriunde în tot ce fac și-n tot ce zic.
Să-mi pot nălța oricând spre Domnul curate mâini și glas curat
destoinic dovedit în toate ostaș al Lui, adevărat.
... În grija ascultării mele de Domnul eu doresc să fiu
ispravnic bun aflat de veghe și-n ceasul cel de mai târziu
că-n ascultarea mea supusă și-n totul până la sfârșit
e fericirea mea de astăzi și viitorul fericit!
+
Marii oameni totdeauna greu sunt înțeleși de-ai lor
căci ei văd ce nu văd alții și trăiesc în viitor,
mulți îi vor urma în urmă poate mai adânc arând
însă ei au primul merit, de la ei e primul gând,
ei au tras întâia brazdă, de la ei sunt primii pași,
mult s-a spus apoi, ei însă n-au avut înaintași.
+
Uneori se nasc pe lume oameni unici care au
o lumină uimitoare - și-o lumină sfântă dau
acești oameni n-au pe lume nici strămoși și nici copii
toți ai lor se uită-n moarte, ei rămân de-a pururi vii.