În grija ascultării mele

În grija ascultării mele de tot Cuvântul lui Isus

e pacea care mă păstrează de orice zbucium mai presus

e liniştea ce-mi face somnul uşor şi dulce şi curat

chiar dacă dorm pe-un pat de piatră, bolnav şi-n loc îndepărtat.

Când pot să stau în orice seară la rugăciune, liniştit

atunci şi visele mi-s limpezi şi duhul cald şi fericit

când nu mai am duşmani cu zâmbet pot revedea pe orice ins

că-n fiecare vorbă spusă mi-e sufletul cinstit cuprins.

Chiar dac-ar fi ca niciodată să nu văd semănat ce-adun,

eu nu-ncetez să-mi umplu sacii cu grâu din soiul cel mai bun

şi rânduiţi să-i las în urmă la îndemână, pentru-atunci

când Domnul va aduce vremea acestei fericite munci.

În grija ascultării mele de tot Cuvântul lui Hristos

doresc să fiu aflat la toate nestrămutat şi credincios

să las cum am primit solia Lucrării-n care-am fost chemat

să-ndrum pe fii cum şi pe mine părinţii duşi, m-au îndrumat.

Să nu-l îngădui pe străinul cu duh viclean şi glas frăţesc

de amăgirea lui şi fraţii şi inima să mi-o feresc

să caut cu mintea sănătoasă şi cugetul curat să-mi ţin

învăţătura şi credinţa şi legământul meu, deplin.

Să nu rămân dator nici casei şi nici Lucrării cu nimic

să fiu găsit cinstit oriunde în tot ce fac şi-n tot ce zic.

Să-mi pot nălţa oricând spre Domnul curate mâini şi glas curat

destoinic dovedit în toate ostaş al Lui, adevărat.

... În grija ascultării mele de Domnul eu doresc să fiu

ispravnic bun aflat de veghe şi-n ceasul cel de mai târziu

că-n ascultarea mea supusă şi-n totul până la sfârşit

e fericirea mea de astăzi şi viitorul fericit!

Marii oameni totdeauna greu sunt înţeleşi de-ai lor

căci ei văd ce nu văd alţii şi trăiesc în viitor,

mulţi îi vor urma în urmă poate mai adânc arând

însă ei au primul merit, de la ei e primul gând,

ei au tras întâia brazdă, de la ei sunt primii paşi,

mult s-a spus apoi, ei însă n-au avut înaintaşi.

Uneori se nasc pe lume oameni unici care au

o lumină uimitoare - şi-o lumină sfântă dau

aceşti oameni n-au pe lume nici strămoşi şi nici copii

toţi ai lor se uită-n moarte, ei rămân de-a pururi vii.