În mersul către mâine
Traian Dorz - Eternele Poeme
În mersul către mâine ajută-ne Isus
să ne sfinţim viaţa, să ne mărim puterea
mai răbdători să trecem spre ultimul apus
mai plini de vorbe sfinte să ne-ntâlnim tăcerea.
Prin cerurile nopţii să nu cădem gunoi
prin vânturarea zilei să nu ne-alegem pleavă
prin anii încercării mergi pas de pas cu noi
să ne găseşti la capăt învredniciţi de slavă.
Credinţa neschimbată ne-ajută s-o păstrăm
nădejdea neclintită să ne-o-ntărim întruna
şi dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncărcăm
căznindu-ne genunchii să cucerim cununa.
Apleacă fruntea noastră mereu cu-atât mai jos
cu cât mai sus spre tine ni-e inima nălţată
nimic să nu ne-atragă din ce-am simţit frumos
nimic să nu ne lege din ce-am lăsat odată.
Aşa, când o s-ajungem la Ţărmul Fericit
în Zorii-Acelui Mâine ce-l tot dorim de-aseară
Isuse, să ne-ntâmpini cu prânzul pregătit
uitând de noaptea asta
şi foamea ei amară...