În Vinerea Patimilor
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Doamne, ziua ce desparte Moartea şi viaţa-n două
Ziua Patimilor Tale iarăşi ne-ai adus-o nouă
înaintea lui Caiafa iar eşti dus la judecată
iarăşi Ţi se caută vină, martori mincinoşi Îţi cată
caută litere de Lege care să-l îndreptăţească
să Te judece la moarte şi puterea să-Ţi zdrobească,
caută crucea suferinţei să Ţi-o facă cât mai mare
nimicirea mai deplină, chinurile mai amare,
duhul urii lui Caiafa iar Te scuipă cu ocară
şi-ar dori ca lumea-ntreagă răstignirea să Ţi-o ceară
ar dori să-Ţi bată-n palme şi-n picioare mii de cuie,
ar dori să-Ţi vadă râuri Sângele curgând la vale
ca apoi cu glas de miere şi cu suflet plin de jale,
apărând credinţa dreaptă, priceput să-nvinuiască.
Ai să urci din nou Calvarul, Te vor arde iarăşi spinii
dar pe umerii Tăi astăzi mii de cruci Îţi pun creştinii,
după Tine gloata umblă şi Te scuipă şi Te-njură
îndreptând spre Tine pumnii şi privirile cu ură
şi eşti Singur, nu-s cu Tine nici apostolii, nici Mama,
nimeni Faţa-nsângerată să Ţi-o şteargă cu marama,
nu-i nici Simon Cirineanul, nici femeile ce-ar plânge
numai ochi aprinşi de ură şi călăi setoşi de sânge.
Sus pe Dealul Căpăţânii numai Crucea Ta mai este
astăzi pe tâlhari Isuse lumea nu-i mai răstigneşte,
nu-Ţi mai plânge lângă Cruce ucenicul drag şi Muma,
nici Maria Magdalena... Singur, Singur stai, acuma.
Iuda nu se mai ucide, nici măcar un plâns nu-i vine
toţi ai Tăi se tem să-i ştie cineva c-au fost cu Tine.
Iată, însă vin spre Cruce, Doamne fiii Jertfei Tale
cei născuţi în suferinţă şi crescuţi cu rod de jale,
botezaţi cu foc de Duhul, curăţiţi între prigoane
şi răscumpăraţi cu sânge curs din miile de rane.
Alungaţi de lume Doamne fără drept şi fără milă,
prigoniţi de toţi asemeni şi priviţi de toţi cu silă,
scoşi cu fapte de osânde şi cu nume de ocară,
gata şi din Sfânta-Ţi Casă să ajungă daţi afară.
Iată-i vin sub Sfânta-Ţi Cruce, Scump Mântuitor, la Tine
oile îndurerate şi lovite şi puţine
care cred puternic însă în dreptate şi-nviere
şi se bizuiesc pe Marea şi Eterna Ta Putere.
... Pregătiţi de suferinţă ridicăm spre Tine glasul
nu de cruce şi de jertfă să ni se ferească pasul
nici să ne scuteşti pe lume de prigoane şi de jale
- ci să vină mai degrabă Slava Învierii Tale!
Să nu fie întristarea prea amară şi-ndelungă
peste marginea puterii nici un chin să nu ne-ajungă
vremea încercării grele cât mai grabnic să sfârşească
să se-ntoarcă iar lumina şi-nvierea să sosească.
- Până-atunci ne dă Isuse o credinţă răbdătoare
să rămânem lângă Tine tari prin orişice-ncercare
şi oricât va să-ntârzie, noi să credem c-o să vină
din tristeţea ei să trecem în eterna ei lumină.
+
... Pe Omul Acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.