În vreme ce bețivii se încălzesc la Ițig Leiba,

acasă soțiile și copiii lor plâng și tremură de frig

Ah, ce isprăvi cumplite face diavolul cu ajutorul alcoolului.

Cu ajutorul alcoolului, diavolul tocește simțurile omului și îl îndobitocește. Unul dintre cele mai gingașe simțuri ale omului este legătura, este dragostea dintre soț și soție, dintre tată și copii. Este acesta un simțământ sfânt pe care Dumnezeu l-a pus în inima omului. Ce nu-i în stare să facă omul pentru soția și copiii lui? E în stare să-și pună în cumpănă până și prețul vieții sale, jertfa vieții sale.

Cu ajutorul alcoolului, diavolul tocește acest simț. Bețivul bea liniștit, în vreme ce soția și copiii lui rabdă foame și frig. Cu ajutorul alcoolului, diavolul a omorât în el simțul dragostei față de soția și copiii lui.

Chipul de alături arată o ceată de astfel de bețivi în care diavolul a tocit simțul dragostei familiare. Sus se văd cei ce beau, jos cei ce plâng. Sus cei ce se încălzesc, jos cei ce tremură de frig și flămânzesc.

Jos stau cei ce plâng și deasupra lor stau cei ce beau lacrimile lor! Ah, ce lucru fioros poate face Satana cu ajutorul alcoolului! Un tată ajunge în ticăloasa stare să bea lacrimile soției și ale copiilor săi. Un tată ajunge în stare să bea pâinea copiilor săi, să bea hainele lor, să bea sănătatea lor, să bea sângele și viața lor. Oare nu este de la diavolul un astfel de lucru?

Am zis că alcoolul îl îndobitocește pe om. Să fiu iertat. Aici nu se potrivește această asemănare. Toate dobitoacele își îngrijesc și își apără cu dragoste creaturile lor și această dragoste n-o pierd niciodată. Știți dv. dragi cititori, care dintre toate viețuitoarele pământului ține mai mult al fiii ei? E maimuța. La vreme de primejdie, o maimuță își apără puii ei până la ultima picătură de sânge. Niște englezi au prins o maimuță cu pui, au despărțit-o de puii săi și apoi de încercare i-au dat drumul ținându-i calea puilor cu pușcături și gloanțe. Maimuța s-a strecurat prin focul și fumul gloanțelor; a primit două rane, dar nimica n-a putut-o opri până ce a ajuns la puii ei.

O maimuță, un dobitoc e în stare să dea astfel de pilde de dragoste față de creaturile sale, în vreme ce omul cel zidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu bea lacrimile copiilor săi, bea sănătatea lor, bea sângele lor, bea viața lor. Oare nu este de la diavolul un astfel de lucru?

Eu văd în fiecare sâmbătă seara un lucru care mă face să plâng. Trecând pe aici pe lângă o crâșmă din cele 7 câte sunt în strada unde locuiesc, văd în fiecare sâmbătă seara o biată femeie cu un copilaș în brațe. Cu ochii plini de lacrimi, sărmana femeie dă târcoale pe la ușa crâșmei. Umblă să-și scoată din birt pe bărbatul ei muncitor. Umblă sărmana să mai poată scoate ceva din ceea ce rămâne de la Ițig Leiba (care trage cu ochiul ca și când ar zice: bea și te ticăloșește creștine, că eu mă îmbogățesc pe urma ticăloșiei tale).

Oare nu este de la diavolul acest lucru? Feriți-vă de alcool! Nu te încrede dragă cititorule, că tu nu ești bețiv, căci diavolul într-acolo umblă să te atragă. Feriți-vă de alcool, căci alcoolul este duhul și lucrul diavolului!