În Ziua fără noapte...
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
În Ziua fără noapte slăvi-Te-vom Isuse
la sfintele-Ți picioare punând în mut extaz
cununile-Ți slăvite ce harul ni le puse
pe frunțile-nsorite ca cerul la amiaz.
Răpiți privi-vom veșnic la Fața Ta Slăvită
la toată măreția Supremei Frumuseți
când vom putea pătrunde în Taina Negrăită
a dragostei, iertării și harului măreț.
Tu, Mire-al Frumuseții, din Slava Ta curată
vei da Miresei Tale, Bisericii, luciri
iar Ea purta-va veșnic veșmântul fără pată
din Fața Ta cea dulce, din dulcile-Ți priviri.
Și vei vedea atuncea ce Inima-Ți dorește:
copt rodul pâinii Tale și-al Sângelui Tău rod
cum veșnic Te urmează, cum veșnic Te slăvește
mai alb ca zorii Slavei, un nesfârșit norod!