Încercări şi răsplătiri
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Când Domnul l-a încercat pe Iov - iar credincioşia lui a rămas neclintită, - cât de minunat şi binevoitor i-a răsplătit Dumnezeu credincioşia lui, dăruindu-i de două ori mai mult decât avusese înainte. Chiar şi anii vieţii i-au fost daţi de două ori mai mult în urmă decât înainte.
Să nu ne îndoim niciodată de răsplătirile mari ale lui Dumnezeu faţă de cei ce trec biruitori prin încercări.
2 - În toţi oamenii din lume Dumnezeu a pus o parte din adevăr, numai în oamenii Săi mari a pus tot adevărul.
Tuturor popoarelor lumii le-a trimis Dumnezeu profeţi care să-i îndrume spre El,
dar puţine popoare din lume şi-au recunoscut profeţii... şi mai puţine nu i-au lepădat.
3 - Cât de mare este Puterea lui Dumnezeu şi ce minunat ştie El să lucreze pentru ai Lui.
Cine s-ar fi putut gândi că Avraam va naşte copii la bătrâneţe, că Isaac va primi o soţie de atât de departe, că Iacov se va întoarce din robie cu atâtea bogăţii, că Iosif, robul întemniţat va ajunge cârmuitorul ţării, că un copil salvat din apele Nilului - şi un Altul Născut într-o iesle - vor fi ceea ce au fost?
Dumnezeul nostru este Domnul Puterilor Minunate.
Să ne încredem în El în orice vreme, căci la El este ieşire din orice încercare pentru ai Săi.
4 - Dacă un mai mare pământesc pe care îl vedem, trebuie să fie rugat cu atâta respect şi vrednicie,
- cum ar trebui să ne rugăm Aceluia care este Mai Marele Cerurilor şi pe care nu-L vedem?
5 - Avraam a fost credincios, Isaac a fost blând, Iacov a fost prevăzător... Orice suflet care suferă ca şi poporul lui Dumnezeu, trebuie să se roage Domnului să-l facă să fie atent ca Iacov, blând ca Isaac şi credincios ca Avraam.
6 - Toate lucrurile cele tari pot fi biruite,
- numai Dumnezeu este Marele Nebiruit.
- Iată: piatra e tare, dar fierul o străpunge.
- Fierul e tare, dar focul îl topeşte.
- Focul e tare dar apa îl stinge.
- Apa e tare dar frigul o biruie.
- Frigul e tare, dar soarele îl nimiceşte.
- Soarele e tare, dar norul îl acopere.
- Norul e tare, dar vântul îl mână.
- Vântul e tare, dar omul i se împotriveşte.
- Omul e tare, dar moartea îl doboară.
- Moartea e tare, dar Domnul o nimiceşte.
- El este Cel mai Tare. Să ne încredem în El.
7 - Cearta vine de la ură şi duce la ură. Oricine se ceartă fără să se împace este un fiu al celui rău şi va moşteni osânda.
8 - Sufletul celui rău e mai rău decât fapta lui. De aceea şi merită osânda focului veşnic.
9 - Cel credincios în cele mici, este învrednicit de Dumnezeu cu cele mari.
Dacă Moise n-ar fi fost un bun păzitor al oilor stăpânului său, Dumnezeu nu i-ar fi încredinţat spre păstorire oile Sale.
Şi dacă David n-ar fi fost viteaz în lupta pentru mieluşelul răpit de urs ori de leu, - Domnul nu l-ar fi trimis să-l înfrunte pe Goliat.
Să ne dovedim credincioşia în cele mici... şi Dumnezeu ne va învrednici şi de cele mari.
10 - Chiar şi cele rele lucrează spre binele celor buni.
Dacă Moise n-ar fi fost silit să fugă în Madian, el n-ar fi aflat de Voia lui Dumnezeu - şi poporul Domnului n-ar fi fost eliberat din robie.
Dacă Iuda n-ar fi uneltit împotriva Mântuitorului nostru, El n-ar fi pătimit vărsându-Şi Sângele Lui Sfânt pe Cruce pentru noi.
Tot răul lucrează fără să vrea, prin voinţa lui Dumnezeu - spre binele nostru.
11 - Suferinţa este trimisă de Dumnezeu oamenilor pentru vindecarea sufletului lor, căci în primul rând sufletul lor este bolnav şi sufletul îmbolnăveşte trupul...
Dar oamenii nu vreau să înţeleagă Voia şi grija dragostei lui Dumnezeu pentru ei. Fac totul pentru a-şi vindeca trupul - dar nici nu le pasă de suflet.
12 - Dumnezeu Se arată drepţilor Săi mereu în pustie.
Pentru a auzi glasul Lui şi spre a-I vedea Faţa - trebuie mereu să cobori în pustie, cum a coborât Moise, cum a coborât Mântuitorul, cum au coborât sfinţii.
Nu te îngrozi de pustie, Domnul te duce acolo ca să-L auzi şi să-L vezi pe El.
Ai ochi şi urechi de văzut şi auzit.
13 - Când soarele unui mare sol al lui Dumnezeu apune, atunci răsare soarele unui alt mare om al lui Dumnezeu.
Fără schimb nu lasă Dumnezeu să plece nici un lucrător al Lui.
Altfel Lucrarea Lui s-ar pierde.
Şi Numele Său ar fi de ocară.
14 - De ce S-a arătat Dumnezeu lui Moise într-un spin care ardea fără să se mistuie?
Poate pentru că spinul este cel mai mic dintre copaci iar Dumnezeu vrea să ne înveţe că El Se arată în cei umili.
Şi poate pentru că spinul este gardul cel care împiedică - iar El vrea să împiedice orice rău.
Şi poate că spinul este copacul durerii, iar Dumnezeu vrea să ştim noi că oricând un credincios al Lui suferă, suferă şi El, dorind ca pe noi să ne scape.
15 - Cu cât e mai slab acela prin care lucrează Dumnezeu, cu atât el arată mai bine puterea Dumnezeului său.
Cu cât e mai mic slujitorul - se vede mai mare Stăpânul.
Cu cât e mai sărac robul, - se vede mai bine bogăţia Domnului.
Şi aceasta să ne bucure pe noi totdeauna.
16 - Ştia oare Adam să vorbească atunci când el a pus numele tuturor animalelor, precum spune Cartea Sfântă?
Cine l-a făcut pe el să vorbească? Cine i-a dat priceperea?
Dumnezeu este Acela care a deschis ochii celor ce ştiu să vadă şi El i-a închis pe ai celor care vor să fie orbi.
Celor ce vor să ştie, El este Cel ce-i învaţă şi El îi lasă în întuneric pe cei neascultători.
El a făcut ochiul care vede, urechea care aude şi gura care vorbeşte.
Pe El să-L slujim cu toate.
17 - Suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. El aşteaptă ca noi să pornim lucrul, iar apoi ni Se alătură. Să luăm jugul Lui - şi apoi vine şi El lângă noi să tragă la el.
Lucrul Domnului stă în mâinile noastre. Ne aşteaptă pe noi. Dacă noi nu-l facem, rămâne nefăcut. Dacă întârziem, el rămâne neisprăvit. Dumnezeu vrea ca noi să voim ceea ce El doreşte, fără să fim constrânşi la aceasta.
O, ce mare dragoste are Dumnezeu. Numai dragostea lucrează în felul acesta.
18 - Dumnezeul nostru este Cel Etern şi Cel Atotputernic. El a fost înainte de facerea lumii - şi va fi şi după sfârşitul ei, împărăţind pe veşnicie.
Când vrea să ierte, atunci cingătoarea Lui este Blândeţea iar Coroana Lui Împărătească este Dragostea. Când vrea să facă dreptate, arcul Său este focul iar săgeata Sa trăsnetul. Norul este scutul cu care Se acopere, raza soarelui este sabia Lui. Cerul este tronul Său, iar pământul aşternutul picioarelor Lui.
Temeţi-vă de El şi daţi-I slavă veşnică.
19 - Omul lui Dumnezeu îşi duce viaţa pe pământ între păcat şi suferinţă.
Când Dumnezeu vrea să-l ferească de păcat, trimite suferinţa.
Când a căzut în păcat şi Domnul vrea să-l scape din el, îi trimite suferinţa.
Nu osândi pe nimeni până ce păcatul omului nu întrece suferinţa sa.
20 - Dumnezeu l-a înştiinţat de zece ori pe Faraon.
De zece ori i-a lăsat vreme de pocăinţă şi de îndreptare şi înainte de a-l pedepsi, de zece ori l-a iertat.
Cât de bun este Dumnezeu cu orice păcătos! Câte înştiinţări îi trimite, câtă vreme îl aşteaptă, câte iertări îi dă, câte încercări îi trimite, numai şi numai să se îndrepte.
Şi numai când nu mai e nici o nădejde - îl pedepseşte!