Închinare

Slavă veșnică Ție căruia Ți-am spus până aici de nenumărate ori, aceste înlăcrimate și fericite trei cuvinte de recunoștință. Ție, căruia acum Ți le spun din cea mai adâncă parte a inimii mele.

Sunt atât de mulți ani din ziua când, copil fiind, am auzit și eu pe Învățătorul care ridică păcatele lumii: vino la Mine.

Atunci mi-ai deschis și mie ochii Isuse Doamne, și Te-am văzut umblând.

Era într-o zi de primăvară... și tot cam pe la un ceas strălucit, când m-am luat pe urmele Tale. Am văzut unde locuiești, și nu m-am mai despărțit apoi niciodată de Tine.

Slavă nesfârșită Ție Isuse Doamne, pentru toți munții fericirilor de pe care ne-ai vorbit inimii noastre cele mai înalte adevăruri.

Slavă veșnică Ție pentru că Te-ai îndurat să ne socotești vrednici de părtășia la suferințele Tale, și ai binevoit să lași să apese și peste numele nostru cel omenesc și neputincios ceva din ocara slăvită a Numelui Tău Cel Dumnezeiesc și Puternic.

Slavă veșnică Ție a cărui bunătate s-a arătat față de ai Tăi în chip atât de nebănuit de mare, dar față de nimeni atâta cât față de noi. Pentru că nimeni alții n-ar fi fost mai nepregătiți, mai săraci, mai de jos și mai nevrednici de această lucrare, ca acela prin mâna căruia scrii acum aceste cuvinte și căruia iubirea și Jertfa Ta i-a iertat și acoperit și dăruit atât de mult.

Slavă veșnică Ție care, prin toate vremurile și împrejurările, Ți-ai purtat turma Ta veghind-o și apărând-o în așa fel încât din toate cernerile și încercările, să iese și să rămână, numai ceea ce a curățit dragostea Ta. Și numai ceea ce a zidit Adevărul Tău, din ea și din ei.

Slavă veșnică Ție, care ne-ai purtat nedespărțiți de Tine pe tot drumul Tău însângerat și strălucit, în care dacă nu totdeauna Ți-am putut aduce laudă, totuși ne-am ferit totdeauna să nu-Ți aducem ocară. Dacă nu totdeauna am putut mărturisi înalt, totuși niciodată nu ne-am lepădat josnic. Și dacă nu totdeauna am știut disprețui îndeajuns deșertăciunile lumești, totuși niciodată n-am schimbat Crucea Ta pe cununile lumii acesteia. Nici ocara Ta pe slava ei.

Slavă veșnică Ție care ne-ai adus până aici aproape de Porțile Ierusalimului Tău Măreț și Etern. Încă de dincoace de Țărmul Strălucit, pe care ne aștepți Tu, dorim să-Ți spunem de nenumărate mii de ori, aceste trei cuvinte fericite, care, singurele, pot cuprinde tot ce nu putem grăi, tot ce simțim că am vrea să-Ți spunem mereu. Slavă veșnică Ție.

Da, slavă veșnică Ție care ai îngăduit să fim părtași cu Tine și cu frații noștri la necazul, la părtășia și la răbdarea Ta - și să putem încheia aceste gânduri, din ostrovul acesta unde ne găsim iarăși tot din pricina Cuvântului Tău Dumnezeiesc și tot din pricina mărturiei Tale, tot într-un astfel de surghiun, cum a fost și Dumnezeiescul nostru călăuz, care ne-a îndrumat prin aceste meditații, în cercetarea Sfântului Tău Cuvânt.

Slavă veșnică Ție, pentru Adevărul și Dragostea Ta pe care Tu ni le-ai descoperit nouă și pe care ne-ai ajutat să le descoperim și noi, atât de cald și de curat pe cât de omenește am putut, - spre sufletele acelora pe care i-ai chemat Tu la Marele Tău har răscumpărător. Strigând acum când am ajuns la capătul acestui drum, dorim să încheiem totul strălucit înapoi spre pământ ca pentru ultima dată:

- Cel ce adeverește aceste lucruri zice: Eu vin curând...

și strigând fericit înainte spre ceruri, ca pentru prima dată:

- Amin, vino Doamne Isuse. Slavă veșnică Ție.

Căci a Ta Dumnezeul nostru este Împărăția și Puterea și Mărirea: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Amin.