Îndatorat, Isuse Doamne

Îndatorat, Isuse Doamne, Ţi-am spus cu ochi mulţumitori

că n-am să uit a Ta iubire, - de câte şi mai câte ori...

- Tu mă credeai şi-n bunătatea iubirii Tale-mi dai şi-mi dai

că la nimic pe lumea asta, pe cât la mine, nu ţineai.

Cu nimenea pe lumea asta, precum cu mine, n-ai mai stat

împărtăşirea Ta, ca mine, nu-i nimeni s-o mai fi gustat

pentru nimic, ca pentru mine, n-ai semănat atâţia crini

ca pentru mine, pentru nimeni n-ai mai fi mers aşa prin spini

n-ai fi trecut aşa primejdii, n-ai fi-nfruntat aşa vrăjmaşi

n-ai fi-alergat cu-atâta grabă, - când eu strigam să nu mă laşi.

Când mă culcam în flăcări noaptea şi mă sculam de zeci de ori,

când sufletu-mi căzuse pradă la cei mai răi chinuitori,

când mintea mea-şi pierduse şirul, când casa-mi ajunsese iad,

când în prăpăstii şi-n pierzare, din jos în jos vedeam cum cad,

când ziua stam privind cum alţii muncesc alături fericiţi

iar eu îndur singurătatea urându-mi anii chinuiţi,

când noaptea dincolo de mine erau cântări şi drum uşor

eu tremurând de orice umbră plângeam rugându-mă să mor,

când fiecare întuneric îmi aducea acel duh rău

ce-mi chinuia ca-n iad şi trupul şi sufletul cu chipul său,

când stam înspăimântat de starea şi locul unde-am fost căzut,

când singur, disperat de singur, mă socoteam pe veci pierdut,

când rupt de orice legătură cu tot ce-a fost cândva frumos

şi fără nimeni, fără nimeni, mă prăbuşeam din jos, - mai jos,

atunci Tu ai venit deodată...

- o, Tu Cel alungat cândva

şi-o strălucire minunată şi-un rai făcuşi viaţa mea!

O, cum s-a dus deodată iadul şi întunericul cu-ai lui

şi mi-ai adus atâta soare cât nu duseseşi nimănui

şi eu cu şiroiri de lacrimi stăteam în faţa Ta uimit:

era un vis? - era aievea? - eram eu oare cel primit?

Ce juruinţe-am pus atuncea, ce lacrimi, ce păreri de rău,

ce legăminte de iubire că-n veci de veci voi fi al Tău

al Tău - şi-al nimănui altuia nici eu şi nici ce mi-ai redat

că n-am să uit a Ta iubire Isuse Doamne niciodat’.

Iar astăzi, după toate acestea, când am ajuns la loc uşor,

cum să Te pot lăsa Isuse?

- de mii de ori mai bine mor!