Îndurare
Traian Dorz - Cântările Roadelor
O, Eternă Milă a lui Dumnezeu
cu puterea toată ne-agăţăm de Tine
Tu ne eşti nădejdea pentru mântuire
singura nădejde unde alergăm.
- Doar la uşa-Ţi sfântă îndrăznim a bate
doar prin ea mai credem să intrăm în Cer...
O,-ndurare-adâncă a lui Dumnezeu
cât de mult depinde tot ce-avem, de Tine
unica-Ţi nădejde,
singura Ta uşă
este cel din urmă mijloc pentru noi...
Cine prin Dreptate
sau Neprihănire,
cine prin sfinţire, ar putea veni?
Dintre oameni, cine ar putea vreodată
a intra, prin merit, în Lăcaşul Sfânt?
- Doar prin Tine Sfântă Milă Nesfârşită
cel din urmă vameş poate-a se sfinţi.
Dacă şi-a Ta uşă cuiva se va-nchide
ce-i va mai rămâne celui lepădat?
Binecuvântată fii Tu Milă Sfântă
o, prin Tine-aducem noi lui Dumnezeu
mulţumiri cu lacrimi de recunoştinţă
căci El n-a-nchis lumii încă uşa Ta.
Căci mai pot să intre
şi-azi prin ea, la viaţă
cei ce-ntârziară şi mai mult ca noi
toţi acei ce încă vor mai fi să vină,
în oricât de mare număr ar veni.
- O, nefericite de nu vii nici astăzi -
ce-ţi va mai rămâne-n deznădejdea ta
în eterna groază
din eterna noapte
când n-o să mai fie Mila de acum?
O, nefericite, ea-i ultima uşă
dacă ea se-nchide unde-ai să mai baţi?
Să aştepţi tu oare până ţi se-nchide?
sau asculţi acuma şi-n genunchi o chemi?