Întâmplarea și minunea
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Întâmplarea nu este o fantomă care apare pe neașteptate, pe care nu o știe nimeni de unde vine și unde duce, nici cine o trimite, ori o înlătură.
Întâmplarea ca și toate celelalte puteri, este cu siguranță o unealtă și ea în mâna cea tare a lui Dumnezeu.
2 - Minunea la fel, - nu este nici ea o mătușă bogată care aruncă aurul pe orice drum și-l află cine se nimerește.
Ci este și ea o unealtă în Mâna cea Bună a lui Dumnezeu care o folosește pentru salvarea sau îmbărbătarea sau răsplătirea alor Săi.
3 - Întâmplarea, ori soarta, ori destinul, ori hazardul nu sunt niște năluci care apar și dispar oricum și oriunde. Ci sunt toate mijloace prin care Înțelepciunea ori Dreptatea, ori Iubirea lui Dumnezeu, cele pururi treze și atente, sunt trimise să împlinească o judecată blândă sau aspră, asupra unor fapte împlinite de un om ori de mai mulți. Ori pentru a împiedica împlinirea acestora.
4 - Față de unii oameni răbdarea lui Dumnezeu e mai îndelungă - pentru aceasta judecata nu vine îndată și pedeapsa nu se întâmplă imediat.
Hoțul răbdat în felul acesta fură o dată și scapă. Mai fură o dată și iar scapă. Dar vine o dată când nu mai scapă. Atunci zice: s-a întâmplat!
Nu, ci atunci nu l-a mai răbdat Dumnezeu, iar întâmplarea era numai unealta pedepsirii lui.
5 - Altul fură o singură dată - și un lucru de nimic, - și e prins chiar atunci. Nu este întâmplarea ci mâna lui Dumnezeu care voia să-l trezească înainte de a ajunge să cadă în mai rău.
6 - Se întâmplă o nenorocire și printr-o minune omul scapă - a avut noroc - zice omul. Nu, ci mâna lui Dumnezeu l-a salvat pentru a-și îndrepta viața sa ori pentru a o îndrepta pe a altora. Pentru a-i deschide ochii lui, ori ai altora.
7 - Mergi cu Domnul și porți comorile Domnului. Totdeauna ești în primejdie, iar îngerii Domnului ne apără uneori. Domnul face totuși să cădem în mâinile prigonitorului nostru...
Aceasta întâi pentru a ne învăța vegherea, apoi pentru a cunoaște confruntarea biruitoare cu puterea vrăjmașului, apoi pentru câștigarea unei experiențe de viitor. Apoi pentru a fi o mărturie mântuitoare pentru ei. Apoi pentru a vedea cum lucrează puterea Domnului la izbăvirea noastră.
Fără această cădere, noi n-am fi aflat nici unul din aceste adevăruri.
8 - Domnul face ca mâna vrăjmașului să nu ne ajungă chiar când starea noastră ar fi mai grea ci când este mai ușoară.
Nici când ducem lucrurile Lui cele mai multe ca paguba să fie cea mai mare... Ci când ducem cele mai puține ca paguba să fie cea mai mică.
9 - Toate aceste minuni sunt îndrumate cu o înțelepciune pe care noi n-o putem cuprinde și căreia trebuie să ne plecăm totdeauna cu smerenie și să ne închinăm cu recunoștință.
10 - Multe încredințări slabe ne facem noi oamenii în umblarea printre fapte și făptași. Despre mulți și despre multe ne facem înainte de a le cunoaște niște păreri prea bune și niște iluzii prea mari.
Numai când ne izbim de realitatea lor, ne dezmeticim și vedem că totul e altfel.
11 - Când vezi un om bun, cu o viață curată, cu un suflet binefăcător și care este în stare să facă bine altora chiar în paguba sa, - te gândești că nici o lege din lume n-ar trebui să-i găsească vreo vină pentru asta, fiindcă este clar că intenția lui este bună și curată.
Dar de ce totuși se întâmplă altfel de atâtea ori?...
12 - Legile bune achită chiar și pe un răufăcător când achitarea l-ar îndrepta. Dar legile rele condamnă și pe un binefăcător de multe ori, fiindcă nici bine n-ai voie să faci chiar oricând și chiar cu orice.
13 - Noi ne înșelăm mult și de multe ori fiindcă nu cunoaștem nici oamenii și nici legile lor, care nu se schimbă numai de la an la an ci și de la om la om și de la caz la caz.
14 - Cele mai multe legi omenești sunt îndreptate ori direct ori indirect contra lui Dumnezeu, a Numelui Său, a Cuvântului Său, ori a Sfințeniei și Adevărului Său.
Și fiindcă nu-L pot lovi direct pe Hristos - lovesc în copiii Lui, în Biblia Lui, în interesele Lui.
Îi lovește și El odată, dar încet și fin, pe fiecare, când i se umple măsura sa.
15 - Față de cei necredincioși Dumnezeu folosește de multe ori întâmplarea, care pedepsește și avertizează.
Față de cei credincioși folosește mereu numai minunea care răsplătește și salvează.
16 - Fie în fața unora însă, fie în fața altora, noi trebuie să ne plecăm smeriți și temători înaintea lui Dumnezeu fără să ispitim și fără să abuzăm nici de unele nici de altele.
17 - Minuni se pot întâmpla. Și noi dacă avem atâta credință cât minunea pe care o cerem, - o putem primi.
Dar după ce s-a făcut odată minunea e bine să ocolim nevoia de a o mai avea din nou.
Minunile se întâmplă, dar nu se prea repetă.
18 - Dacă Dumnezeu ne-a salvat printr-o minune - să-I mulțumim cu recunoștință, dar să căutăm să ne ferim noi înșine de împrejurări din care ar mai fi din nou nevoie de altă minune ca să fim salvați.
19 - Dumnezeu face minuni și izbăvește pe ai Săi care din cauze care nu depind de ei, ajung în primejdii din care nu-i mai poate salva decât o minune.
Dar este un nelegiuit acela care abuzează de minunile lui Dumnezeu. Acela va fi părăsit chiar când va fi mai căzut.
20 - Doamne Dumnezeul nostru Tu ești Cel Atotputernic în mâna căruia sunt și întâmplările dar și minunile.
Amin.