După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă, și le-a zis: Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?
Celui ce înțelege, nu trebuie nici să-i faci mult, nici să-i vorbești mult... Cinci cuvinte ajung, un singur gest, e adesea destul.
Cine s-a deprins prin întrebuințarea minții sale curate, și a cugetului său curat ca să deosebească bine voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută și desăvârșită,
- aceluia nu-i vine greu să priceapă care este înțelesul oricărui cuvânt. Și țelul oricărei fapte.
Aceluia, Duhul Adevărului ușor îi poate descoperi înțelesul cel drept, fiindcă el este în Adevăr.
Pe acela Domnul îl poate fără greutate încredința, despre adevăr, în orice loc și în orice măsură.
Aceluia, Duhul Dragostei dintr-o dată îi poate împărtăși intuirea, pătrunderea înțelesului ascuns în lucruri, în inimi și în cuvinte.
Dar celui ce nu vrea să înțeleagă din cauza unui păcat, sau din cauza unui interes, sau vreunui defect - aceluia oricât te-ai trudi să-i arați, - tot va fi în zadar.
Ucenicii Domnului Isus acei câți erau curați, - au înțeles atunci limpede că ceea ce făcea Mântuitorul când le spăla picioarele, nu înseamnă un nou obicei pe care va trebui să-l considere pe viitor ca o formă de cult
și prin care doar să se laude și să se deosebească față de alții, arătându-se mai buni și mai curați ca ei,
și nici să facă din acest ritual o lăudăroasă condiție de mântuire, cum n-a spus Domnul niciodată,
- ci dincolo de fapta însăși, să se pătrundă de înțelesul ei cel nemuritor și general:
- Întâi că, doar acela dintre frați este cel mai mare, care din adâncul inimii lui poate să-i slujească și să se smerească mai prejos ca toți frații, în tăcere și în iubire, fără a se socoti pe sine însuși niciodată nimic pentru asta.
- Apoi că, păstrându-ne pe noi înșine în necurmată curăție, să privim cu grijă și cu simț de mare răspundere la frații noștri. Dorind și lucrând neîncetat pentru ca și din ei toți să poată ajunge tot mai curați.
- După aceea, că niciodată nu vom putea spăla pe nimeni numai cu vorbele noastre, - ci doar cu mâinile noastre. Adică cu rugăciunile noastre. Și cu ostenelile noastre.
Celui cu adevărat mare la suflet, nu-i este greu să se smerească în fața oricui, greu îi este numai celui mic.
Celui adevărat sfânt și smerit nu-i va fi greu a face totul în tăcere și cu cea mai discretă duioșie. Greu îi este numai celui îngâmfat și prefăcut.
Cel cu adevărat iubitor va face totdeauna totul cu plăcere. Cu bucurie. Cu blândețe. Cu prietenie. Cel fals va face cu lăudăroșenie, cu pretenție, cu fățărnicie.
Cel cu adevărat înțelept, va păstra și învăța esența și adevărul tuturor lucrurilor, dar cel nebun nu va învăța nimic.
Dar vai câți de puțini ucenici înțeleg și astăzi ce a făcut atunci Domnul și ce a vrut El să înțelegem noi,
ci mici cum sunt oamenii, nu cunosc și nu vreau să învețe - ce-i smerenia sinceră,
ci s-au deprins cu falsa smerenie, care pentru a se deosebi de alții, a mai inventat o formă de dezbinare spălând niște picioare care merg acolo mai dinainte spălate, ba încă bine parfumate, ca să nu miroase cumva, celui care o să le spele, după ritual.
Apoi, necurați cum sunt oamenii prea adesea în cele lăuntrice, puțin le pasă unora de viața lăuntrică a altora, fiecare lăsând în pace pe altul ca să-l lase și acela în pace pe el,
ci dacă forma dinafară este făcută întocmai, apoi celelalte și așa nu se văd, - își zic mulți.
Și pentru că n-au înțeles nimic din exemplul lui Hristos, umblă să spele totul numai cu vorbe,
sau cu critici molcuțe,
sau cu predicuțe ușoare, sau cu sfaturi generale,
spre a nu supăra pe nimeni, ca nimeni să nu-l supere nici pe el.
Astfel nu se pune cu adevărat nimeni pe munca de îndreptare, nici nu pune mâna sau osteneala lor întru nimic pentru o primenire și curățenie adevărată a vieții, neostenind nici la rugăciune, nici la ajutorare, nici la sfințire
- și vai de cei care fac numai așa!
- O cât de departe sunt gândurile lui Dumnezeu de gândurile oamenilor și căile lor de gândurile Lui (Isaia 55, 9).
Ce a făcut El, - și cum au înțeles ei! Sau mulți dintre ei.
Preabunule Doamne Isuse,
fii slăvit în veci pentru bunătatea și mila cu care Te-ai smerit Tu silindu-Te să ne faci cumva să înțelegem și noi gândurile Tale și căile Tale.
O, Te rugăm Doamne Isuse, să ne ierți că atât de puțini și atât de puțin, am putut să înțelegem adevărul Tău din Cuvântul Tău și din Pilda Ta.
Că atât de mulți și atât de mult au răstălmăcit, nu numai gândurile Tale, dar și cuvintele și pildele pe care ni le-ai lăsat Tu.
Ci oricât sunt de limpezi gândurile Tale,
sau de deslușite cuvintele Tale,
sau de înțeles faptele Tale,
- oamenii, cu voia, le răsucesc. Pentru că iubesc mai mult foloasele lor, decât folosul Tău,
și slava lumii, decât slava lui Dumnezeu.
O, Dumnezeule Bun, trimite-ne lumina Ta ca să ne trezească și să ne îndrepte cu adevărat pe toți ca să înțelegem ce ai făcut Tu.
Și așa să facem și noi.
Amin.