După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă, şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
Celui ce înţelege, nu trebuie nici să-i faci mult, nici să-i vorbeşti mult... Cinci cuvinte ajung, un singur gest, e adesea destul.
Cine s-a deprins prin întrebuinţarea minţii sale curate, şi a cugetului său curat ca să deosebească bine voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită,
- aceluia nu-i vine greu să priceapă care este înţelesul oricărui cuvânt. Şi ţelul oricărei fapte.
Aceluia, Duhul Adevărului uşor îi poate descoperi înţelesul cel drept, fiindcă el este în Adevăr.
Pe acela Domnul îl poate fără greutate încredinţa, despre adevăr, în orice loc şi în orice măsură.
Aceluia, Duhul Dragostei dintr-o dată îi poate împărtăşi intuirea, pătrunderea înţelesului ascuns în lucruri, în inimi şi în cuvinte.
Dar celui ce nu vrea să înţeleagă din cauza unui păcat, sau din cauza unui interes, sau vreunui defect - aceluia oricât te-ai trudi să-i araţi, - tot va fi în zadar.
Ucenicii Domnului Isus acei câţi erau curaţi, - au înţeles atunci limpede că ceea ce făcea Mântuitorul când le spăla picioarele, nu înseamnă un nou obicei pe care va trebui să-l considere pe viitor ca o formă de cult
şi prin care doar să se laude şi să se deosebească faţă de alţii, arătându-se mai buni şi mai curaţi ca ei,
şi nici să facă din acest ritual o lăudăroasă condiţie de mântuire, cum n-a spus Domnul niciodată,
- ci dincolo de fapta însăşi, să se pătrundă de înţelesul ei cel nemuritor şi general:
- Întâi că, doar acela dintre fraţi este cel mai mare, care din adâncul inimii lui poate să-i slujească şi să se smerească mai prejos ca toţi fraţii, în tăcere şi în iubire, fără a se socoti pe sine însuşi niciodată nimic pentru asta.
- Apoi că, păstrându-ne pe noi înşine în necurmată curăţie, să privim cu grijă şi cu simţ de mare răspundere la fraţii noştri. Dorind şi lucrând neîncetat pentru ca şi din ei toţi să poată ajunge tot mai curaţi.
- După aceea, că niciodată nu vom putea spăla pe nimeni numai cu vorbele noastre, - ci doar cu mâinile noastre. Adică cu rugăciunile noastre. Şi cu ostenelile noastre.
Celui cu adevărat mare la suflet, nu-i este greu să se smerească în faţa oricui, greu îi este numai celui mic.
Celui adevărat sfânt şi smerit nu-i va fi greu a face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie. Greu îi este numai celui îngâmfat şi prefăcut.
Cel cu adevărat iubitor va face totdeauna totul cu plăcere. Cu bucurie. Cu blândeţe. Cu prietenie. Cel fals va face cu lăudăroşenie, cu pretenţie, cu făţărnicie.
Cel cu adevărat înţelept, va păstra şi învăţa esenţa şi adevărul tuturor lucrurilor, dar cel nebun nu va învăţa nimic.
Dar vai câţi de puţini ucenici înţeleg şi astăzi ce a făcut atunci Domnul şi ce a vrut El să înţelegem noi,
ci mici cum sunt oamenii, nu cunosc şi nu vreau să înveţe - ce-i smerenia sinceră,
ci s-au deprins cu falsa smerenie, care pentru a se deosebi de alţii, a mai inventat o formă de dezbinare spălând nişte picioare care merg acolo mai dinainte spălate, ba încă bine parfumate, ca să nu miroase cumva, celui care o să le spele, după ritual.
Apoi, necuraţi cum sunt oamenii prea adesea în cele lăuntrice, puţin le pasă unora de viaţa lăuntrică a altora, fiecare lăsând în pace pe altul ca să-l lase şi acela în pace pe el,
ci dacă forma dinafară este făcută întocmai, apoi celelalte şi aşa nu se văd, - îşi zic mulţi.
Şi pentru că n-au înţeles nimic din exemplul lui Hristos, umblă să spele totul numai cu vorbe,
sau cu critici molcuţe,
sau cu predicuţe uşoare, sau cu sfaturi generale,
spre a nu supăra pe nimeni, ca nimeni să nu-l supere nici pe el.
Astfel nu se pune cu adevărat nimeni pe munca de îndreptare, nici nu pune mâna sau osteneala lor întru nimic pentru o primenire şi curăţenie adevărată a vieţii, neostenind nici la rugăciune, nici la ajutorare, nici la sfinţire
- şi vai de cei care fac numai aşa!
- O cât de departe sunt gândurile lui Dumnezeu de gândurile oamenilor şi căile lor de gândurile Lui (Isaia 55, 9).
Ce a făcut El, - şi cum au înţeles ei! Sau mulţi dintre ei.
Preabunule Doamne Isuse,
fii slăvit în veci pentru bunătatea şi mila cu care Te-ai smerit Tu silindu-Te să ne faci cumva să înţelegem şi noi gândurile Tale şi căile Tale.
O, Te rugăm Doamne Isuse, să ne ierţi că atât de puţini şi atât de puţin, am putut să înţelegem adevărul Tău din Cuvântul Tău şi din Pilda Ta.
Că atât de mulţi şi atât de mult au răstălmăcit, nu numai gândurile Tale, dar şi cuvintele şi pildele pe care ni le-ai lăsat Tu.
Ci oricât sunt de limpezi gândurile Tale,
sau de desluşite cuvintele Tale,
sau de înţeles faptele Tale,
- oamenii, cu voia, le răsucesc. Pentru că iubesc mai mult foloasele lor, decât folosul Tău,
şi slava lumii, decât slava lui Dumnezeu.
O, Dumnezeule Bun, trimite-ne lumina Ta ca să ne trezească şi să ne îndrepte cu adevărat pe toţi ca să înţelegem ce ai făcut Tu.
Şi aşa să facem şi noi.
Amin.