Intrusul şi moştenirea
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Şi în cuibul unor păsări se întâmplă uneori ca în cuibul sufletesc al unor oameni. Există o pasăre leneşă şi vicleană care în loc să-şi muncească un cuib şi să-şi crească ea urmaşul - îşi pune oul în cuibul altora. Apoi puiul străin, lacom şi hrăpăreţ, ia toată hrana puilor adevăraţi. Şi până la urmă îi aruncă jos din cuibul lor.
2 - Se pomeneşte câte o adunare a lui Hristos că pe neaşteptate creşte în cuibul ei un străin de acesta. Nimeni n-a fost atent când a venit pasărea străină care l-a ouat acolo... Puii adevăraţi şi părinţii care au muncit ca să facă acest cuib, care au ostenit să aducă hrană pentru puii cei curaţi ai cuibului, - se pomenesc dintr-o dată că acest străin se înghesuie tot mai în faţă - şi cuprinde tot mai mult loc, înlăturând când pe unul când pe altul, până îi dă pe toţi afară, ori îi pune sub picioarele lui.
3 - Adevăraţii pui ai cuibului crescuţi de mama blândă şi curată, rămân uimiţi de obrăznicia străinului apărut în casa lor. Dar neavând firea lui sălbatică şi agresivă, se retrag, se îndurerează şi sufăr nădăjduind numai într-o salvare a puterii lui Dumnezeu...
4 - Dacă intrusul este un cuc, se va învăţa să cânte numai el peste tot cuibul, peste toată pădurea. Până pe rând va acoperi ori va sugruma toate celelalte glasuri cântăreţe, oricât de frumoase ar fi, - pentru ca să se audă numai glasul lui...
5 - Dacă este neam de pasăre murdară, va spurca totul. Dacă este guralivă şi bârfitoare, va cleveti pe toţi. Dacă este hrăpăreaţă şi trufaşă, va face dezbinări, va face partide, va ciupi şi va ciocăni când pe unul când pe altul, - până va desfiinţa şi va nimici cuibul cel curat şi frumos. Pentru că părinţii n-au fost treji când a venit pasărea străină cu oul ei blestemat.
6 - Părinţi ai cuibului curat şi liniştit, fiţi cu grijă când vreo pasăre străină dă târcoale şi rotocoale prin jurul şi pe deasupra cuibuşorului vostru... Nu o primiţi şi nu o lăsaţi să se apropie de voi. Şi cu atât mai mult n-o chemaţi să vină în casa voastră.
Nici nu ştiţi cum vă va lăsa un ou şi vă va scoate un pui al ei. Iar apoi nu mai scăpaţi de el până vă nenoroceşte.
7 - Nu doriţi şi nu primiţi nici un pui străin care nu s-a născut sub ochii voştri în cuibul şi în familia voastră!
Nu-l creşteţi când promite că-şi va face penele ca ale voastre şi că va învăţa să cânte ca voi. Căci el nu va cânta aşa niciodată, dar vă va încânta până vă va supune sub puterea şi silnicia lui. Iar după aceea veţi juca voi cum vă va cânta el.
O, ce multe păsări credule au păţit astfel!
8 - Intrusul nu vine niciodată pe uşa din faţă, el se fereşte de paznicul care l-ar putea întreba cine este, de unde vine şi ce caută. Iar el se fereşte de aceste răspunsuri, fiindcă este necinstit şi dubios, şi scopul pentru care vine este satanic.
Orice fiu adevărat se naşte în familie, are o dată a naşterii, are martori ai naşterii şi are un act de naştere.
Cine nu le are acestea, - nu este un fiu ci un intrus...
Nu-i încredinţaţi nici o răspundere, nu-i acordaţi nici o încredere şi scăpaţi-vă cât mai repede de el.
9 - Noi nu suntem începătorii Lucrării Sfinte a Evangheliei, ci numai nişte continuatori în ea, unii mai demult, alţii mai de curând, unii mai la centru, alţii mai la margine. Şi trebuie fiecare să ne vedem cu smerenie locul pe care ni l-a rânduit Dumnezeu, având totdeauna grija armoniei şi ascultării frăţeşti.
10 - Alţii şi nu noi au avut de la Duhul Sfânt alegerea şi inspiraţia de la început. Lor le-a descoperit Domnul Adevărul Său unic pe care ei să-L creadă, apoi să înveţe întocmai aşa pe toţi cei care vor veni la mântuirea acestui Adevăr. Iar cei ce vor intra în lucrul lor, trebuie să ştie că ei trebuie să asculte întocmai de primii trimeşi. Cine ascultă pe un ucenic Îl ascultă pe Învăţătorul care l-a trimes.
11 - Ce mare lucru este ca un fiu să reţină tot cuvântul părintelui său care l-a învăţat. Şi să înveţe întocmai aşa şi el pe fiul său. Binecuvântat va fi acel părinte şi acel fiu, dacă vor păstra curat adevărul învăţăturii primite. Şi osândiţi vor fi şi părintele apoi şi fiul, care îl vor schimba spre rău.
12 - Reţine învăţătura sfântă cu toată atenţia - şi repetă în inima şi în mintea ta temeiurile ei, pentru ca să nu le uiţi şi uitându-le să le calci ori să le spui greşit.
Gândurile sunt miezul dar cuvintele sunt coaja.
Un miez bun se păstrează numai într-o coajă întreagă.
13 - Cei care auzim învăţătura de la primul învăţător, trebuie să fim atenţi o dată. Dar cei care o auzim de la al doilea ori al treilea, trebuie să fim atenţi de multe ori. Şi nu numai cu urechile la vorbele lor - ci mai mult cu ochii la faptele lor, în lumina acestor învăţături.
14 - Fiecare om are dreptul la o convingere personală. Dumnezeu i-a dat omului acest drept. Şi nici un alt om nu are voie să i-l oprească. Fiecare om este şi răspunzător în faţa Adevărului pentru convingerile sale, dar şi pentru nesocotirea convingerilor altui semen.
Cum noi dorim să ni le respecte alţii pe ale noastre, trebuie să le respectăm şi noi pe ale altora.
15 - Pentru că avem dreptul la convingeri personale, trebuie să ştim că avem şi răspunderea pentru adevărul ori pentru minciuna lor. Tot ce respectă sufletul şi bunul altui semen, este de la Dumnezeu. Tot ce încalcă şi dispreţuieşte aceste bunuri - este de la diavolul.
16 - Dumnezeu ne-a dat cel mai mare şi mai fericit dar - şi acesta este cuvântul. Binecuvântat este cel ce foloseşte cuvântul său pentru a-şi împărtăşi altora gândurile sale adevărate. Şi blestemat este oricine îşi foloseşte cuvântul său pentru a-şi ascunde gândurile sale mincinoase.
17 - Noi să nu urâm pe nimeni, să nu anulăm personalitatea nimănui, să nu dezbinăm nici o familie şi nici o adunare, dar şi să luptăm cu toată hotărârea împotriva celor care încearcă aceste lucruri cu noi.
18 - Nelegiuit este acela care din dorinţa lacomă pentru el sau pentru ai lui, dispreţuieşte dreptul altuia şi profită de slăbiciunea, ori de frica, ori de lipsurile cuiva, pentru a-i cumpăra cugetul şi a-i anula valoarea şi demnitatea lui de om.
Şi nelegiuit va pieri.
19 - Oricine primeşte şi îl ajută sau îl urmează pe un nelegiuit, va fi şi el făcut părtaş la crima şi la pedeapsa aceluia. Judecata lui Dumnezeu le va plăti la fel.
20 - În focul lemnelor uscate
curând s-aprind şi cele verzi
când cei bătrâni cad în păcate
- cad tinerii, cum nici nu crezi.