Învăţătură şi deprinderi
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Învăţătura ta va trece în deprinderile tale, de aceea însuşeşte-ţi numai învăţăturile frumoase.
Deprinderile tale vor trece uşor la copiii tăi. De aceea vezi ca ei să vadă la tine numai deprinderi frumoase.
Fiindcă nu numai alţii, ci tu însuţi vei culege ceea ce ai semănat în copiii tăi.
2 - Ce ruşinos este când în bisericile creştine răsună nume de filozofi, uneori chiar păgâni - şi nu nume de profeţi, de apostoli sau sfinţi părinţi.
Ajungă cât se vorbeşte lumeşte în afară de biserică.
N-ar trebui să vorbim şi în ea.
3 - Când Dumnezeu vrea să facă o lucrare mare, Îşi alege unealta cea mai mică - şi când vrea să facă o lucrare puternică, Îşi va alege vasul cel mai slab.
Priviţi la toţi cei prin care Dumnezeu a făcut mari şi puternice lucrări, căci toţi au fost - şi toţi au mărturisit despre ei înşişi, că sunt cei mai mici şi cei mai slabi.
Numai aşa s-a putut vedea cel mai limpede că nu unealta ci Maestrul a făcut lucrarea. Că nu vasului ci Stăpânului I se cuvine toată lauda.
4 - Pentru a crea lumea, a fost nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru a o mântui, a fost nevoie de Jertfa Lui.
Pentru a naşte un copil este nevoie de o zi,
pentru a-l îndruma bine este nevoie de o viaţă,
- fiindcă începutul e scurt, dar sfârşitul e lung.
Bine este să ţinem seamă totdeauna că mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.
Şi mai însemnată este învierea decât viaţa.
5 - Cât vor exista suferinţe şi moarte, - vor exista şi credinţa şi rugăciunea.
Câtă vreme va fi bătrâneţe, boală şi moarte, - oamenii vor avea totdeauna nevoie de Dumnezeu şi vor simţi trebuinţa să-L cheme şi să-L caute.
Pentru că singurul ajutor adevărat în toate acestea este numai El.
6 - În curând vremea harului se va sfârşi.
Hristos Mântuitorul şi Judecătorul va veni iarăşi ca să-Şi ia Duhul Său şi să închidă uşa, - singura uşă care duce la mântuire.
Atunci nimeni din cei ce n-au venit acum, nu vor mai avea pe unde să vină - şi toţi cei ce n-au căutat mântuirea în unicul ei fel, nu o vor mai afla nicidecum.
Tu, de ce oare nu vii?
Aştepţi tu oare până atunci?
7 - Căderea şi decăderea vin pretutindeni şi de pretutindeni ca şi cum ar fi împinse de la spate, pentru a-i prinde pe toţi oamenii şi pentru a-i duce cât mai repede şi cât mai sigur în iad.
Singur Hristos poate salva din ele pe cei ce sunt ai Lui.
Tu eşti sau nu al Lui?
Dacă nu, - ce vei face fără Hristos?
Cine te va scăpa din ghearele diavolului?
8 - Nu cârti împotriva vremii şi a vremurilor.
Încă plouă numai cu apă... în curând va ploua şi cu foc...
Încă se cutremură numai pământul... în curând se va cutremura şi cerul.
Atunci ce veţi face voi, care nu vreţi să scăpaţi acum la Hristos?
9 - Ridicaţi-vă capetele voi toţi cei care suferiţi pentru Hristos şi aşteptaţi-L: în curând se va împlini şi dorul vostru.
Trăiţi veghind, spre a-I auzi glasul Lui, când El vă va chema pe nume, ca voi să ieşiţi din mormintele voastre.
Toţi cei ce L-au iubit în curăţie şi care L-au aşteptat cu dor, vor vedea cu bucurie Faţa Lui
şi vor dobândi fericiţi locul pregătit de El în cer, la Nunta Lui strălucită.
Ce aproape este Ziua aceasta... zorii ei parcă au şi ieşit.
10 - Drag Ierusalim Ceresc,
încă din drumul spre tine,
încă pelerini şi străini fiind prin toate aceste locuri pe unde trecem,
inimile noastre pline de dorul tău îţi urează de bine de departe:
- Pacea să fie peste tine, drag Ierusalim dorit.
11 - Scumpă Cetatea noastră cerească
suntem încă departe de drumul spre tine apropiindu-ne,
dar lumina ta cea dulce ne înviorează inimile, ne luminează feţele, ne înlăcrimează privirile.
Dragostea care ne aşteaptă în tine, ne umple de nădejde,
îmbrăţişările pe care ni le promiţi tu, ne fac să te dorim cu un tot mai mare dor:
- Pacea să fie cu tine, o, drag Ierusalim dorit!
12 - O, Cer iubit, Cerule iubit,
de atâtea depărtări de câte privim spre tine
picioarele ne-au obosit pe drum,
ochii ne-au obosit de lacrimi
şi inima de singurătate... Cheamă-ne mai repede:
- Pacea să fie veşnic în tine, drag Ierusalim dorit.
13 - Dulcea noastră mamă de Sus, Ierusalime Ceresc,
sufletul nostru tânjeşte de dorul tău,
dar ochii ni se umplu de lumina care ne vine din tine şi calea noastră devine mereu tot mai luminoasă,
deasupra munţilor îndepărtaţi, zorii tăi încep să se ivească surâzând spre noi.
Trimite-ne puterea să alergăm mai iute,
- o, Vântule Ceresc.
14 - Dulcele nostru Lăcaş Fericit de Sus,
tu, în care Singurul Soare ne va fi Preaiubitul nostru, - noi îţi urăm mereu de bine de departe, mărturisind ca şi înaintaşii noştri, că şi noi suntem tot mai străini şi călători pe pământ.
Fă-ne să năzuim neîncetat spre frumuseţea ta,
până ce prin harul Domnului nostru, vom ajunge să odihnim în tine.
Pace ţie, drag Ierusalim neuitat.
15 - Preaiubitul nostru Mântuitor,
- iată nu-mi este frică de cei ce-mi pot face mie răul, ci de cei care Îţi pot face Ţie şi Lucrării Tale sfinte.
La viaţa mea nu mai ţin niciodată, dar la via Ta, la cinstea Ta, la Lucrarea Ta, ţin şi voi ţinea până la moarte. Le-aş vrea cinstite de toţi şi biruitoare în totul şi pretutindeni.
Linişteşte-mi inima care îmi tremură mereu pentru ele.
16 - Doamne Isuse, când nu înţeleg ceva, îndepărtează norul de peste soarele meu.
Ce ne ceri Tu oare, iar noi nu putem da?
Ce vrei Tu de la noi, iar noi nu putem asculta cu bucurie?
Descopere-ne cu uşurinţă adevărul cel ascuns, - căci noi pe acela trebuie să-l iubim mai cu bucurie.
17 - Să nu ascultăm nici una din şoaptele ispititorului.
Să ne ferim cu grabă şi cu groază de tot ce vine din partea ispitei, pentru a nu ne trezi cu amar că nu am vegheat atunci când ar fi trebuit.
Ai milă de noi când inima noastră este neliniştită şi duhul apăsat, iar sufletul nostru nu vede nici o ieşire.
Nu ne lăsa în cursele în care noi înşine ne-am prins.
Scapă-ne Tu Doamne, atunci când inima noastră arde, iar starea noastră pare fără nici o ieşire.
18 - O, Doamne Isuse, dă-mi din nou toată încrederea pe care o aveam în dulcea şi puternica Ta purtare de grijă.
Du-mă la starea în care nu mă mai îndoiesc de nici un adevăr al Tău.
Fă ca tot ce-i pământesc în mine să fie copleşit de viaţa cerească.
Fă-mă iarăşi ca citind Cuvântul Tău să am lumină, rugându-mă să am pace, privind în jurul meu să am încredere.
Linişteşte-mi Doamne duhul inimii mele,
salvează-mă prin minunea Ta.
19 - Iubirea nu-ţi vrea decât binele tău, dar nu-i da voie firii pământeşti să ţi-o ispitească şi să ţi-o doboare, - odată ce ai luat hotărârea cea mare şi fericită a curăţiei.
Să nu-ţi mai calci sau să-ţi mai schimbi această hotărâre... şi nici să nu ţi-o împarţi niciodată. Fiindcă ea a fost pecetluită cu sărutul ceresc al Domnului tău.
De la virtute până la prăbuşire, adesea nu-i decât un singur pas.
Când furtuna este puternică, ţine-te bine să nu-l faci.
20 - În Ziua Izbăvirii noastre - se va sfârşi toată lupta nevinovăţiei... şi va începe veşnicia răsplătirii ei fericite.
Atunci Mirele nostru Dorit ne va cuprinde în Mâinile Lui dragi, ne va strânge la Sânul Său,
ne va privi cu ochii Lui iubiţi şi dulci,
Îşi va apropia buzele Lui Sfinte - şi ne va pecetlui pe totdeauna cele patru semne ale Crucii dragostei cereşti:
- pe frunte,
pe gură,
pe un ochi
şi pe celălalt. Cum nu ne-a mai sărutat nimeni niciodată:
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.