Învățătură și deprinderi
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Învățătura ta va trece în deprinderile tale, de aceea însușește-ți numai învățăturile frumoase.
Deprinderile tale vor trece ușor la copiii tăi. De aceea vezi ca ei să vadă la tine numai deprinderi frumoase.
Fiindcă nu numai alții, ci tu însuți vei culege ceea ce ai semănat în copiii tăi.
2 - Ce rușinos este când în bisericile creștine răsună nume de filozofi, uneori chiar păgâni - și nu nume de profeți, de apostoli sau sfinți părinți.
Ajungă cât se vorbește lumește în afară de biserică.
N-ar trebui să vorbim și în ea.
3 - Când Dumnezeu vrea să facă o lucrare mare, Își alege unealta cea mai mică - și când vrea să facă o lucrare puternică, Își va alege vasul cel mai slab.
Priviți la toți cei prin care Dumnezeu a făcut mari și puternice lucrări, căci toți au fost - și toți au mărturisit despre ei înșiși, că sunt cei mai mici și cei mai slabi.
Numai așa s-a putut vedea cel mai limpede că nu unealta ci Maestrul a făcut lucrarea. Că nu vasului ci Stăpânului I se cuvine toată lauda.
4 - Pentru a crea lumea, a fost nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru a o mântui, a fost nevoie de Jertfa Lui.
Pentru a naște un copil este nevoie de o zi,
pentru a-l îndruma bine este nevoie de o viață,
- fiindcă începutul e scurt, dar sfârșitul e lung.
Bine este să ținem seamă totdeauna că mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui.
Și mai însemnată este învierea decât viața.
5 - Cât vor exista suferințe și moarte, - vor exista și credința și rugăciunea.
Câtă vreme va fi bătrânețe, boală și moarte, - oamenii vor avea totdeauna nevoie de Dumnezeu și vor simți trebuința să-L cheme și să-L caute.
Pentru că singurul ajutor adevărat în toate acestea este numai El.
6 - În curând vremea harului se va sfârși.
Hristos Mântuitorul și Judecătorul va veni iarăși ca să-Și ia Duhul Său și să închidă ușa, - singura ușă care duce la mântuire.
Atunci nimeni din cei ce n-au venit acum, nu vor mai avea pe unde să vină - și toți cei ce n-au căutat mântuirea în unicul ei fel, nu o vor mai afla nicidecum.
Tu, de ce oare nu vii?
Aștepți tu oare până atunci?
7 - Căderea și decăderea vin pretutindeni și de pretutindeni ca și cum ar fi împinse de la spate, pentru a-i prinde pe toți oamenii și pentru a-i duce cât mai repede și cât mai sigur în iad.
Singur Hristos poate salva din ele pe cei ce sunt ai Lui.
Tu ești sau nu al Lui?
Dacă nu, - ce vei face fără Hristos?
Cine te va scăpa din ghearele diavolului?
8 - Nu cârti împotriva vremii și a vremurilor.
Încă plouă numai cu apă... în curând va ploua și cu foc...
Încă se cutremură numai pământul... în curând se va cutremura și cerul.
Atunci ce veți face voi, care nu vreți să scăpați acum la Hristos?
9 - Ridicați-vă capetele voi toți cei care suferiți pentru Hristos și așteptați-L: în curând se va împlini și dorul vostru.
Trăiți veghind, spre a-I auzi glasul Lui, când El vă va chema pe nume, ca voi să ieșiți din mormintele voastre.
Toți cei ce L-au iubit în curăție și care L-au așteptat cu dor, vor vedea cu bucurie Fața Lui
și vor dobândi fericiți locul pregătit de El în cer, la Nunta Lui strălucită.
Ce aproape este Ziua aceasta... zorii ei parcă au și ieșit.
10 - Drag Ierusalim Ceresc,
încă din drumul spre tine,
încă pelerini și străini fiind prin toate aceste locuri pe unde trecem,
inimile noastre pline de dorul tău îți urează de bine de departe:
- Pacea să fie peste tine, drag Ierusalim dorit.
11 - Scumpă Cetatea noastră cerească
suntem încă departe de drumul spre tine apropiindu-ne,
dar lumina ta cea dulce ne înviorează inimile, ne luminează fețele, ne înlăcrimează privirile.
Dragostea care ne așteaptă în tine, ne umple de nădejde,
îmbrățișările pe care ni le promiți tu, ne fac să te dorim cu un tot mai mare dor:
- Pacea să fie cu tine, o, drag Ierusalim dorit!
12 - O, Cer iubit, Cerule iubit,
de atâtea depărtări de câte privim spre tine
picioarele ne-au obosit pe drum,
ochii ne-au obosit de lacrimi
și inima de singurătate... Cheamă-ne mai repede:
- Pacea să fie veșnic în tine, drag Ierusalim dorit.
13 - Dulcea noastră mamă de Sus, Ierusalime Ceresc,
sufletul nostru tânjește de dorul tău,
dar ochii ni se umplu de lumina care ne vine din tine și calea noastră devine mereu tot mai luminoasă,
deasupra munților îndepărtați, zorii tăi încep să se ivească surâzând spre noi.
Trimite-ne puterea să alergăm mai iute,
- o, Vântule Ceresc.
14 - Dulcele nostru Lăcaș Fericit de Sus,
tu, în care Singurul Soare ne va fi Preaiubitul nostru, - noi îți urăm mereu de bine de departe, mărturisind ca și înaintașii noștri, că și noi suntem tot mai străini și călători pe pământ.
Fă-ne să năzuim neîncetat spre frumusețea ta,
până ce prin harul Domnului nostru, vom ajunge să odihnim în tine.
Pace ție, drag Ierusalim neuitat.
15 - Preaiubitul nostru Mântuitor,
- iată nu-mi este frică de cei ce-mi pot face mie răul, ci de cei care Îți pot face Ție și Lucrării Tale sfinte.
La viața mea nu mai țin niciodată, dar la via Ta, la cinstea Ta, la Lucrarea Ta, țin și voi ținea până la moarte. Le-aș vrea cinstite de toți și biruitoare în totul și pretutindeni.
Liniștește-mi inima care îmi tremură mereu pentru ele.
16 - Doamne Isuse, când nu înțeleg ceva, îndepărtează norul de peste soarele meu.
Ce ne ceri Tu oare, iar noi nu putem da?
Ce vrei Tu de la noi, iar noi nu putem asculta cu bucurie?
Descopere-ne cu ușurință adevărul cel ascuns, - căci noi pe acela trebuie să-l iubim mai cu bucurie.
17 - Să nu ascultăm nici una din șoaptele ispititorului.
Să ne ferim cu grabă și cu groază de tot ce vine din partea ispitei, pentru a nu ne trezi cu amar că nu am vegheat atunci când ar fi trebuit.
Ai milă de noi când inima noastră este neliniștită și duhul apăsat, iar sufletul nostru nu vede nici o ieșire.
Nu ne lăsa în cursele în care noi înșine ne-am prins.
Scapă-ne Tu Doamne, atunci când inima noastră arde, iar starea noastră pare fără nici o ieșire.
18 - O, Doamne Isuse, dă-mi din nou toată încrederea pe care o aveam în dulcea și puternica Ta purtare de grijă.
Du-mă la starea în care nu mă mai îndoiesc de nici un adevăr al Tău.
Fă ca tot ce-i pământesc în mine să fie copleșit de viața cerească.
Fă-mă iarăși ca citind Cuvântul Tău să am lumină, rugându-mă să am pace, privind în jurul meu să am încredere.
Liniștește-mi Doamne duhul inimii mele,
salvează-mă prin minunea Ta.
19 - Iubirea nu-ți vrea decât binele tău, dar nu-i da voie firii pământești să ți-o ispitească și să ți-o doboare, - odată ce ai luat hotărârea cea mare și fericită a curăției.
Să nu-ți mai calci sau să-ți mai schimbi această hotărâre... și nici să nu ți-o împarți niciodată. Fiindcă ea a fost pecetluită cu sărutul ceresc al Domnului tău.
De la virtute până la prăbușire, adesea nu-i decât un singur pas.
Când furtuna este puternică, ține-te bine să nu-l faci.
20 - În Ziua Izbăvirii noastre - se va sfârși toată lupta nevinovăției... și va începe veșnicia răsplătirii ei fericite.
Atunci Mirele nostru Dorit ne va cuprinde în Mâinile Lui dragi, ne va strânge la Sânul Său,
ne va privi cu ochii Lui iubiți și dulci,
Își va apropia buzele Lui Sfinte - și ne va pecetlui pe totdeauna cele patru semne ale Crucii dragostei cerești:
- pe frunte,
pe gură,
pe un ochi
și pe celălalt. Cum nu ne-a mai sărutat nimeni niciodată:
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin.