După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, și a luat trupul lui Isus.
Binecuvântat să fie Domnul care le-a prevăzut pe toate și le-a rânduit cu înțelepciune. Care a pregătit pentru orice lucru al Său o unealtă potrivită. Și pentru orice situație o ieșire la timp.
Iată un nume nou, un ucenic nou, o nouă unealtă a lui Dumnezeu, de care nu se mai vorbise înainte.
Iosif din Arimatea apare tocmai la timpul când era mai mare nevoie de el. Când apăruse o trebuință pe care n-o putea rezolva altcineva.
Apare, cum apăruse Simon din Cirena, să ajute la purtarea Crucii, când greutatea ei ajunsese prea mare. Și când nimeni altcineva nu se găsea în stare de acest lucru decât el. Cum apăruse Maria cu mirul său. Și Marta cu casa ei primitoare.
Să nu descurajăm niciodată în umblarea cu Isus. Să nu ne îngrijorăm niciodată cu deznădejde de viitorul trupului lui Hristos.
Să nu pierdem niciodată speranța și încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de mădularele lui Hristos. Față de rămășițele Sale. Față de Biserica Domnului pe care a câștigat-o cu Însuși Sângele Său Cel Sfânt. Chiar când acest trup a ajuns fără viață aparentă, el este totuși Trupul lui Hristos.
Chiar când toate mădularele adunării și bisericii par moarte, când ochii ei nu mai văd, când mâinile ei nu mai lucrează, când picioarele ei nu mai merg, când inima ei nu mai arde - Bunătatea și iubirea Tatălui poartă totuși grijă față de ai Săi.
Trupul acesta este totuși scump, pentru ceea ce a fost el înainte. Și pentru ceea ce va fi în urmă.
Iosif, ucenicul pe ascuns, se ferise atâta de bine tot timpul până acum, așa încât nu-l știuse nimeni că și el era un ucenic al lui Isus.
A venit însă o clipă când și el a trebuit să-și dovedească printr-o faptă dragostea și credința față de Domnul.
Dacă Iosif nu și-ar fi înțeles atunci datoria sa, dacă răspunderea lui față de această datorie n-ar fi biruit atunci frica iudeilor din inima sa, dacă Iosif n-ar fi prins prilejul acela unic care i se oferea să facă acest lucru frumos pentru Isus, cum făcuse la vremea ei și Maria (Ioan 12, 3), - atunci Iosif ar fi rămas un necunoscut, un fricos, un laș și un osândit pe totdeauna. Și în zadar ar fi fost toată speranța lui și ucenicia lui.
Nu oricine mai putea să meargă la Pilat să îndrăznească a cere ceva pentru Isus, din pricina căruia avusese el atâta frământare și necaz. Dar Iosif îndrăznește.
Acum apare în inima lui iubirea de Isus, care biruie orice frică și-l face pe Iosif în stare să-și asume orice răspundere în fața dregătorului și a iudeilor, pentru Isus.
Pot să-l bănuiască toți, pot să-l acuze, pot chiar să-l și dea afară din slujba sa, pot să-l râdă sau să-l plângă, lui nu-i mai păsa. Acum a sosit momentul ca să se arate pe față, ceea ce era până acum în ascuns.
Datoria conștiinței lui îi poruncește acum ceva mai presus decât toate temerile.
Nu altul, ci el este acela care trebuie să facă acest lucru. Până acum fiecare își făcuse partea lor, acum venea partea lui.
Credinciosule și frate ascuns!
Dacă într-adevăr ești ucenic și un credincios adevărat al lui Isus, tu trebuie să-ți înțelegi momentul datoriei tale față de Dumnezeu. În acel moment, dragostea ta adevărată, trebuie să biruie și să izgonească frica (1 Ioan 4, 18).
În acel moment tu trebuie să ieși din ascunzișul tău, să treci de partea lui Isus în ajutorul necăjiților Lui, orice s-ar întâmpla cu tine și cu funcția ta.
Dacă vei face așa, numele tău va fi scris în Cartea Vieții și fapta ta, o singura faptă, dar nemuritoare și frumoasă, îți va atrage o prețuire și o răsplată nemuritoare, ca a lui Iosif.
Iosif poate n-a făcut nimic pentru Isus cât El era viu. N-a mers să-L ajute, cât Se putea ajuta El Singur, sau alții. Nu a făcut ceva cât mai era și altcineva care putea să facă acel ceva pentru Isus.
Dar când nimeni nu mai putea face nimic, atunci s-a dus el, care știa că poate.
Desigur, și dacă nu o făcea Iosif, aceasta tot s-ar fi făcut cumva. Avea grijă Însuși Dumnezeu de aceasta. Dar s-ar fi făcut fără el. Și Dumnezeu care cunoștea dorința lui Iosif de a face și el ceva pentru Isus - n-a vrut să facă acest lucru bun fără el.
Credinciosule ascuns! Și tu vezi acum care este datoria ta de conștiință față de Isus!
Când vei vedea că a sosit momentul, nu te mai ascunde. Ieși din frică și împlinește-ți această datorie.
În felul acesta Dumnezeu îți dă poate unicul prilej să-ți câștigi și tu nemurirea, lângă Isus și de la El.
Slavă și recunoștință veșnică Ție, Doamne Isuse, slavă Ție.
Tu, care le-ai văzut și le-ai prevăzut pe toate, ai rânduit un om și-o rezolvare pentru orice problemă a Ta și a Bisericii Tale.
Dăruiește-ne nouă tuturor amărâților Tăi o încredere neclintită că Tu nu vei lăsa Trupul Tău, Biserica Ta, Lucrarea Ta Sfântă în părăsire. Nici chiar când a ajuns într-o stare jalnică, lipsită de orice putere și de orice viață, ca un trup mort, cum era al lui Isus atunci. Ba tocmai cu atât mai mult, nu o vei lăsa atunci. Ci vei găsi mijlocul și unealta prin care să o pregătești pentru păstrare și înviere.
Amin.