Isus i-a zis: Marie! Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: Rabuni! adică: Învăţătorule!
Aflarea lui Hristos este rodul unei clipe cereşti.
Drumul spre această clipă poate uneori să dureze ani de urcuş greu,
de stări îndelungi cu îndurerate şi deznădăjduite căutări,
de amare şi întunecate jertfe,
- dar aflarea însăşi, este tot rodul unei clipe,
a clipei când împrejurul tău fulgeră o mare lumină,
când auzi un puternic glas,
când te auzi strigat într-un nou, unic şi dulce fel, pe nume, pe numele tău intim.
Dintre toţi câţi au trecut prin naşterea din nou, nici unii n-au putut explica puterea care a venit în ei şi peste ei în clipa aceea, transformându-i total.
Dar fiecare a simţit că acea clipă a fost hotarul veşnic între toată noaptea lor trecută şi toată lumina lor viitoare.
O, cât de multe înţelesuri pot încăpea într-un anumit cuvânt, spus într-un anumit fel şi într-o anumită împrejurare de anumite buze. Sufletul Mariei era atât de întristat şi zdrobit, atunci.
Numai Cuvântul lui Hristos îl putea linişti şi învia. Dar acest cuvânt trebuia să fie spus cu atâta simţire şi căldură, încât să poată pătrunde până atât de adânc cât pătrunsese durerea,
şi cu o iubire atât de puternică pe cât fusese pierderea după care plângea,
şi cu o lumină atât de mare pe cât era întunericul durerii încercate.
- Un astfel de cuvânt nu poate fi altul niciodată, decât al lui Hristos, al iubirii unice.
De marile dureri, pe care le dă moartea, nu poate mângâia nici un alt cuvânt de pe lume, decât cuvântul dragostei lui Hristos.
Numai în acest Cuvânt există credinţă şi nădejde. Numai în El este credinţă în Înviere şi nădejde în ajungerea fericirii ei.
Nimeni altcineva de pe lume, nu ne-a mai putut spune: Eu sunt Învierea şi Viaţa, cine crede în Mine nu va muri niciodată, cum i-a spus Mariei din Betania (Ioan 11, 25).
Numai Hristos i-a putut ei spune: nu plânge, fratele tău va învia! - umplând astfel inima ei golită de moarte şi pustiită de întuneric, cu strălucirea speranţei, ca şi cu învierea. Aşa cum a şi fost.
În grelele încercări, e uşor să-ţi pierzi credinţa şi nădejdea. Chiar şi unii din cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, iată că şi ei şi le-au putut pierde.
Numai Hristos a fost Cel Desăvârşit - şi El nu Şi le-a pierdut niciodată!
Şi numai poate sfânta Sa Mamă, care păstra toate cuvintele profeţiei în inima ei.
Suflete al meu, să nu te tulburi de amintirea dureroasă şi grea, a atâtor îndoieli în care te-ai prăbuşit şi tu, în unele din marile tale încercări prin care ai trecut.
După ce te-a lăsat o vreme în aceste adâncimi, ca să-ţi cunoşti slăbiciunea ta, Hristos Domnul tău, a venit din nou la tine. Cu acel Cuvânt scump, cu acea izbăvire cerească, prin care ţi-a deschis mormântul şi te-a scos la o strălucire şi libertate nespus mai mare. Suflete al meu, să nu te tulbure nici teama de marile tale încercări viitoare!
Se poate să mai vină din nou vreo altă noapte de încercări peste tine, aşa cum au mai venit şapte,
se poate să mai trebuiască să bei încă odată din cupa amară a suferinţei, din care ai mai băut, de atâtea ori,
se poate să fii din nou aruncat în vreo groapă adâncă sau în cuptorul de şapte ori încălzit precum ai mai fost,
sau să înduri vreo pierdere zdrobitoare,
ori să încerci sfâşierea unei amare singurătăţi, ca şi cele prin care ai mai trecut,
- să nu deznădăjduieşti însă! Şi să nu-ţi pierzi credinţa ta în Acela care te-a izbăvit din toate cele prin care ai mai trecut şi până acum. Păstrează în inima ta cu înverşunare sămânţa iubirii şi focul ei: încrederea în Puterea lui Hristos şi în grija Lui scumpă. Hristos e Viu şi va fi Viu în vecii vecilor. Dacă această încredinţare este vie şi statornică şi în inima noastră, niciodată nu vom rămânea prăbuşiţi.
Nici nu vom alerga plini de temeri.
Nici nu vom tremura plini de îndoieli.
Ci vom aştepta cu încredere clipa fericitei întâlniri, care va veni neapărat. Ea spre noi, dacă nu mai putem merge noi spre ea.
Cum a venit şi spre Maria.
Mie nu-mi este greu să cred că, după cum cea dintâi care a ştiut despre Naşterea lui Hristos a fost Maica Lui Sfântă, tot aşa şi cea dintâi care a ştiut despre Învierea Lui trebuie să fi fost tot ea. Îngerul minunat care a vestit mai târziu Naşterea lui Isus altora, îi vestise această bucurie cu mult mai înaintea ei, înaintea tuturor altora. De ce atunci să nu cred eu şi acum acest lucru? De ce să nu cred că acolo, în odăiţa ei singură, Fiul ei Preaiubit i se va fi arătat ei în Dimineaţa Învierii Lui, mai înaintea tuturor celorlalţi?
Când ştiu cât de iubitor şi milostiv este Fiul ei Sfânt.
De ce să nu cred că poate chiar îngerul Gavril a fost acela de pe piatra mormântului şi că chiar el se va fi dus, înaintea tuturor celorlalte inimi iubitoare ca a ei, - Sfintei Lui Mame, să-i spună vestea Învierii Fiului şi Dumnezeului ei?
De ce să nu pot crede asta, când dragostea lui Isus era atât de atentă şi dulce? Şi când ştiu că dragostea atentă şi dulce, are atâtea căi şi feluri spre inima pe care o iubeşte?
Când ştiu cât de aproape este El de cel cu inima cea mai zdrobită, şi cât de grabnic este El spre sufletul cel mai singur şi mai amărât,
- de ce să nu pot crede eu că El sau îngerul Său apropiat, a adus chiar Mamei Sale cea dintâi Bucuria Învierii, fericirea revederii Lui, mângâierea iubirii celei mai mari, a bunătăţii Sale?
Căci care inimă poate fi mai zdrobită şi mai singură şi mai vrednică de milă pe lumea aceasta, decât inima unei văduve şi Mame rămasă fără Singurul ei Fiu?
O, dragoste a lui Dumnezeu, cât de neînţelese pot fi căile Tale şi cât de mişcătoare grija Ta!
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ţie!
Pentru strălucita bucurie pe care ne-ai dăruit-o şi nouă în clipa când pe fiecare ne-ai chemat pe nume (Isaia 43, 1). Şi ne-ai scos din mormântul păcatelor, din noaptea îndoielilor şi din robia silniciilor, - fii veşnic binecuvântat Isuse Dulcele nostru Învietor. Pentru graba tainică cu care vei aduce împlinirea nădejdilor noastre, sfârşitul apăsării şi bucuria biruinţei, fii binecuvântat până în vecii vecilor.
Ajută-ne să credem şi să aşteptăm neclătinaţi în inimile noastre clipa când ne vom auzi strigaţi pe nume şi duşi în întâmpinarea Ta slăvită.
Atunci ne vom uimi cât de aproape ne-ai fost totdeauna.
Slavă Ţie Isuse Doamne.
Amin.
+