Isus i-a zis: Marie! Ea s-a întors, și I-a zis în evreiește: Rabuni! adică: Învățătorule!
Aflarea lui Hristos este rodul unei clipe cerești.
Drumul spre această clipă poate uneori să dureze ani de urcuș greu,
de stări îndelungi cu îndurerate și deznădăjduite căutări,
de amare și întunecate jertfe,
- dar aflarea însăși, este tot rodul unei clipe,
a clipei când împrejurul tău fulgeră o mare lumină,
când auzi un puternic glas,
când te auzi strigat într-un nou, unic și dulce fel, pe nume, pe numele tău intim.
Dintre toți câți au trecut prin nașterea din nou, nici unii n-au putut explica puterea care a venit în ei și peste ei în clipa aceea, transformându-i total.
Dar fiecare a simțit că acea clipă a fost hotarul veșnic între toată noaptea lor trecută și toată lumina lor viitoare.
O, cât de multe înțelesuri pot încăpea într-un anumit cuvânt, spus într-un anumit fel și într-o anumită împrejurare de anumite buze. Sufletul Mariei era atât de întristat și zdrobit, atunci.
Numai Cuvântul lui Hristos îl putea liniști și învia. Dar acest cuvânt trebuia să fie spus cu atâta simțire și căldură, încât să poată pătrunde până atât de adânc cât pătrunsese durerea,
și cu o iubire atât de puternică pe cât fusese pierderea după care plângea,
și cu o lumină atât de mare pe cât era întunericul durerii încercate.
- Un astfel de cuvânt nu poate fi altul niciodată, decât al lui Hristos, al iubirii unice.
De marile dureri, pe care le dă moartea, nu poate mângâia nici un alt cuvânt de pe lume, decât cuvântul dragostei lui Hristos.
Numai în acest Cuvânt există credință și nădejde. Numai în El este credință în Înviere și nădejde în ajungerea fericirii ei.
Nimeni altcineva de pe lume, nu ne-a mai putut spune: Eu sunt Învierea și Viața, cine crede în Mine nu va muri niciodată, cum i-a spus Mariei din Betania (Ioan 11, 25).
Numai Hristos i-a putut ei spune: nu plânge, fratele tău va învia! - umplând astfel inima ei golită de moarte și pustiită de întuneric, cu strălucirea speranței, ca și cu învierea. Așa cum a și fost.
În grelele încercări, e ușor să-ți pierzi credința și nădejdea. Chiar și unii din cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, iată că și ei și le-au putut pierde.
Numai Hristos a fost Cel Desăvârșit - și El nu Și le-a pierdut niciodată!
Și numai poate sfânta Sa Mamă, care păstra toate cuvintele profeției în inima ei.
Suflete al meu, să nu te tulburi de amintirea dureroasă și grea, a atâtor îndoieli în care te-ai prăbușit și tu, în unele din marile tale încercări prin care ai trecut.
După ce te-a lăsat o vreme în aceste adâncimi, ca să-ți cunoști slăbiciunea ta, Hristos Domnul tău, a venit din nou la tine. Cu acel Cuvânt scump, cu acea izbăvire cerească, prin care ți-a deschis mormântul și te-a scos la o strălucire și libertate nespus mai mare. Suflete al meu, să nu te tulbure nici teama de marile tale încercări viitoare!
Se poate să mai vină din nou vreo altă noapte de încercări peste tine, așa cum au mai venit șapte,
se poate să mai trebuiască să bei încă odată din cupa amară a suferinței, din care ai mai băut, de atâtea ori,
se poate să fii din nou aruncat în vreo groapă adâncă sau în cuptorul de șapte ori încălzit precum ai mai fost,
sau să înduri vreo pierdere zdrobitoare,
ori să încerci sfâșierea unei amare singurătăți, ca și cele prin care ai mai trecut,
- să nu deznădăjduiești însă! Și să nu-ți pierzi credința ta în Acela care te-a izbăvit din toate cele prin care ai mai trecut și până acum. Păstrează în inima ta cu înverșunare sămânța iubirii și focul ei: încrederea în Puterea lui Hristos și în grija Lui scumpă. Hristos e Viu și va fi Viu în vecii vecilor. Dacă această încredințare este vie și statornică și în inima noastră, niciodată nu vom rămânea prăbușiți.
Nici nu vom alerga plini de temeri.
Nici nu vom tremura plini de îndoieli.
Ci vom aștepta cu încredere clipa fericitei întâlniri, care va veni neapărat. Ea spre noi, dacă nu mai putem merge noi spre ea.
Cum a venit și spre Maria.
Mie nu-mi este greu să cred că, după cum cea dintâi care a știut despre Nașterea lui Hristos a fost Maica Lui Sfântă, tot așa și cea dintâi care a știut despre Învierea Lui trebuie să fi fost tot ea. Îngerul minunat care a vestit mai târziu Nașterea lui Isus altora, îi vestise această bucurie cu mult mai înaintea ei, înaintea tuturor altora. De ce atunci să nu cred eu și acum acest lucru? De ce să nu cred că acolo, în odăița ei singură, Fiul ei Preaiubit i se va fi arătat ei în Dimineața Învierii Lui, mai înaintea tuturor celorlalți?
Când știu cât de iubitor și milostiv este Fiul ei Sfânt.
De ce să nu cred că poate chiar îngerul Gavril a fost acela de pe piatra mormântului și că chiar el se va fi dus, înaintea tuturor celorlalte inimi iubitoare ca a ei, - Sfintei Lui Mame, să-i spună vestea Învierii Fiului și Dumnezeului ei?
De ce să nu pot crede asta, când dragostea lui Isus era atât de atentă și dulce? Și când știu că dragostea atentă și dulce, are atâtea căi și feluri spre inima pe care o iubește?
Când știu cât de aproape este El de cel cu inima cea mai zdrobită, și cât de grabnic este El spre sufletul cel mai singur și mai amărât,
- de ce să nu pot crede eu că El sau îngerul Său apropiat, a adus chiar Mamei Sale cea dintâi Bucuria Învierii, fericirea revederii Lui, mângâierea iubirii celei mai mari, a bunătății Sale?
Căci care inimă poate fi mai zdrobită și mai singură și mai vrednică de milă pe lumea aceasta, decât inima unei văduve și Mame rămasă fără Singurul ei Fiu?
O, dragoste a lui Dumnezeu, cât de neînțelese pot fi căile Tale și cât de mișcătoare grija Ta!
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ție!
Pentru strălucita bucurie pe care ne-ai dăruit-o și nouă în clipa când pe fiecare ne-ai chemat pe nume (Isaia 43, 1). Și ne-ai scos din mormântul păcatelor, din noaptea îndoielilor și din robia silniciilor, - fii veșnic binecuvântat Isuse Dulcele nostru Învietor. Pentru graba tainică cu care vei aduce împlinirea nădejdilor noastre, sfârșitul apăsării și bucuria biruinței, fii binecuvântat până în vecii vecilor.
Ajută-ne să credem și să așteptăm neclătinați în inimile noastre clipa când ne vom auzi strigați pe nume și duși în întâmpinarea Ta slăvită.
Atunci ne vom uimi cât de aproape ne-ai fost totdeauna.
Slavă Ție Isuse Doamne.
Amin.
+