Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.
Deci s-au despărțit.
După o convorbire aprinsă în care Mântuitorul le-a spus tot Adevărul pe care trebuiau să-l cunoască, ei au plecat fiecare acasă.
Aveau fiecare din ei o casă unde să meargă, unde să se adăpostească, unde să tragă când se sătura de mulțime și de drumuri.
Fiindcă orice om, oricât de slab și de neputincios ar fi, tot are un locușor unde să se simtă acasă la el.
Are cei patru pereți între care, când ajunge, răsuflă ușurat și se așează cum îi place.
Pentru mulți oameni acest adăpost este mic, șubred, sau rece, sau sărăcăcios și schimbător. Dar oricum ar fi tot este.
Căci îi este cumplit de greu unei ființe omenești care nu poate avea nici atât. Este de neînchipuit de greu fără chiar nici un loc pe lume unde să-ți pleci capul.
Și toți aveau undeva o casă. Oricum era casa asta, dar o aveau.
Mântuitorul nostru, El Cel prin care noi toți le avem pe toate, El însă nu avea nici atât în lumea asta.
Până când Domnul Isus nu le spusese tot Adevărul și atât de deslușit cum li-l spusese, mai erau încă mulți care Îl adăposteau pe Isus prin casele lor.
Dar acum, când El le-a înfățișat deschis și clar tot ceea ce dorea Dumnezeu de la fiecare din ei,
nu s-a mai găsit nici unul care să-L mai cheme și să-I mai dea un adăpost, în casa lui.
Fii binecuvântat Trimisule al Adevărului, care nu Te târguiești cu cei care vor să-L cumpere mai ieftin, ci rămâi la prețul cerut, chiar dacă nimeni nu Ți-l cumpără niciodată și Tu trebuie să trăiești și să mori sărac.
Până nu iubești pe nimeni, poți să-i iubești puternic și egal pe toți oamenii, căci până nu ești al cuiva în totul, tu poți fi al tuturor de-o potrivă.
Până nu faci un gard și nu sapi un șanț de jur împrejur,
și până nu bați în pământ patru stâlpi ca să le pui un acoperiș
și până nu ai o cheie pe care s-o ții în buzunarul tău,
da, până atunci tu ești un slobod de robia oricărei proprietăți,
până atunci nu te superi cu nici un vecin,
și nu te temi că-ți mută cineva semnul hotarului
și nu tremuri de frica vreunui hoț.
Până atunci nu ești mărginit de orizontul strâmt al unui sat, al unor interese, ale unei caste,
ci te bucuri liber și de soare și de ploaie și nu te neliniștește niciodată lăcomia.
Până atunci, casa ta poate fi pretutindeni, iar mama și frații tăi pot fi toți cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L împlinesc,
miile de hectare de pământ pe care le poți vedea cu ochii, sunt toate ale tale și pe tot locul unde îți străbat picioarele, ai livezi de pomi și proprietăți fericite, de care te bucuri fără să le atingi.
Oriunde vei merge, bucata de pâine de care ai nevoie, cineva o va pregăti pentru tine
și adăpostul îl vei găsi de la Dumnezeu.
Trăind în înfrânare și iubire, toate lucrurile lui Dumnezeu îți sunt prietene și îți dau cu bucurie totdeauna puținul pe care ele îl pot avea, dacă tu te poți mulțumi cu el.
Câteva fructe pe zi și un adăpost peste noapte, îți dă fiecare câmp sau pădure muncind, iar Dumnezeu și pacea Lui, care întrece orice pricepere omenească, îți dă așternutul care te încălzește mai plăcut ca oricine...
Cu Hristos odihnești pe iarba moale, lângă un tufiș, mai bine decât împărații pământului în cel mai moale pat al lor. Munca, smerenia, înfrânarea și mulțumirea cu puțin - te vor face oricând și oriunde și sănătos și fericit.
Neputând fi împiedicat de nimic a da tuturor totul,
și nefiind silit de nimic să ceri cuiva ceva,
poți să te bucuri de libertatea deplină a adevărului, față de toți.
Nu ești silit să spui ce nu trebuie să spui,
nici să taci ceea ce știi că ai datoria să vorbești.
Nu ești silit nici să acoperi nelegiuirea cu știința
și nici să vinzi suflete și trupuri, pentru a trăi din acest preț, ticăloasa viață numai trupească.
Nu poți fi oprit a căuta pe cei care au nevoie de Dumnezeu și nici a părăsi pe cei care au nevoie de tine.
Căci numai când ajungi slobod față de toți, te poți face robul tuturor, pentru Hristos.
O, Mântuitorul și Dumnezeul nostru Isus Hristos,
fii binecuvântat pentru Cuvântul Tău și pentru pilda Ta pe care ne-ai dat-o când a fost vorba de apărarea Adevărului și de ascultarea deplină față de Tatăl.
Te rugăm ajută-ne și pe noi ca rămânând credincioși mărturisirii de la început, să putem purta răbdători toate urmările grele ale acestei fericite mărturisiri pe pământ,
spre a putea să ne bucurăm totdeauna de vrednicia unei credințe curate și rodnice pentru Dumnezeu.
Amin.
+
Dacă ai patru pereți
odihnește pe-un drumeț,
- casa ta dacă-ți descui
și-altu-ți va deschide-a lui.