Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.
Deci s-au despărţit.
După o convorbire aprinsă în care Mântuitorul le-a spus tot Adevărul pe care trebuiau să-l cunoască, ei au plecat fiecare acasă.
Aveau fiecare din ei o casă unde să meargă, unde să se adăpostească, unde să tragă când se sătura de mulţime şi de drumuri.
Fiindcă orice om, oricât de slab şi de neputincios ar fi, tot are un locuşor unde să se simtă acasă la el.
Are cei patru pereţi între care, când ajunge, răsuflă uşurat şi se aşează cum îi place.
Pentru mulţi oameni acest adăpost este mic, şubred, sau rece, sau sărăcăcios şi schimbător. Dar oricum ar fi tot este.
Căci îi este cumplit de greu unei fiinţe omeneşti care nu poate avea nici atât. Este de neînchipuit de greu fără chiar nici un loc pe lume unde să-ţi pleci capul.
Şi toţi aveau undeva o casă. Oricum era casa asta, dar o aveau.
Mântuitorul nostru, El Cel prin care noi toţi le avem pe toate, El însă nu avea nici atât în lumea asta.
Până când Domnul Isus nu le spusese tot Adevărul şi atât de desluşit cum li-l spusese, mai erau încă mulţi care Îl adăposteau pe Isus prin casele lor.
Dar acum, când El le-a înfăţişat deschis şi clar tot ceea ce dorea Dumnezeu de la fiecare din ei,
nu s-a mai găsit nici unul care să-L mai cheme şi să-I mai dea un adăpost, în casa lui.
Fii binecuvântat Trimisule al Adevărului, care nu Te târguieşti cu cei care vor să-L cumpere mai ieftin, ci rămâi la preţul cerut, chiar dacă nimeni nu Ţi-l cumpără niciodată şi Tu trebuie să trăieşti şi să mori sărac.
Până nu iubeşti pe nimeni, poţi să-i iubeşti puternic şi egal pe toţi oamenii, căci până nu eşti al cuiva în totul, tu poţi fi al tuturor de-o potrivă.
Până nu faci un gard şi nu sapi un şanţ de jur împrejur,
şi până nu baţi în pământ patru stâlpi ca să le pui un acoperiş
şi până nu ai o cheie pe care s-o ţii în buzunarul tău,
da, până atunci tu eşti un slobod de robia oricărei proprietăţi,
până atunci nu te superi cu nici un vecin,
şi nu te temi că-ţi mută cineva semnul hotarului
şi nu tremuri de frica vreunui hoţ.
Până atunci nu eşti mărginit de orizontul strâmt al unui sat, al unor interese, ale unei caste,
ci te bucuri liber şi de soare şi de ploaie şi nu te nelinişteşte niciodată lăcomia.
Până atunci, casa ta poate fi pretutindeni, iar mama şi fraţii tăi pot fi toţi cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc,
miile de hectare de pământ pe care le poţi vedea cu ochii, sunt toate ale tale şi pe tot locul unde îţi străbat picioarele, ai livezi de pomi şi proprietăţi fericite, de care te bucuri fără să le atingi.
Oriunde vei merge, bucata de pâine de care ai nevoie, cineva o va pregăti pentru tine
şi adăpostul îl vei găsi de la Dumnezeu.
Trăind în înfrânare şi iubire, toate lucrurile lui Dumnezeu îţi sunt prietene şi îţi dau cu bucurie totdeauna puţinul pe care ele îl pot avea, dacă tu te poţi mulţumi cu el.
Câteva fructe pe zi şi un adăpost peste noapte, îţi dă fiecare câmp sau pădure muncind, iar Dumnezeu şi pacea Lui, care întrece orice pricepere omenească, îţi dă aşternutul care te încălzeşte mai plăcut ca oricine...
Cu Hristos odihneşti pe iarba moale, lângă un tufiş, mai bine decât împăraţii pământului în cel mai moale pat al lor. Munca, smerenia, înfrânarea şi mulţumirea cu puţin - te vor face oricând şi oriunde şi sănătos şi fericit.
Neputând fi împiedicat de nimic a da tuturor totul,
şi nefiind silit de nimic să ceri cuiva ceva,
poţi să te bucuri de libertatea deplină a adevărului, faţă de toţi.
Nu eşti silit să spui ce nu trebuie să spui,
nici să taci ceea ce ştii că ai datoria să vorbeşti.
Nu eşti silit nici să acoperi nelegiuirea cu ştiinţa
şi nici să vinzi suflete şi trupuri, pentru a trăi din acest preţ, ticăloasa viaţă numai trupească.
Nu poţi fi oprit a căuta pe cei care au nevoie de Dumnezeu şi nici a părăsi pe cei care au nevoie de tine.
Căci numai când ajungi slobod faţă de toţi, te poţi face robul tuturor, pentru Hristos.
O, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos,
fii binecuvântat pentru Cuvântul Tău şi pentru pilda Ta pe care ne-ai dat-o când a fost vorba de apărarea Adevărului şi de ascultarea deplină faţă de Tatăl.
Te rugăm ajută-ne şi pe noi ca rămânând credincioşi mărturisirii de la început, să putem purta răbdători toate urmările grele ale acestei fericite mărturisiri pe pământ,
spre a putea să ne bucurăm totdeauna de vrednicia unei credinţe curate şi rodnice pentru Dumnezeu.
Amin.
+
Dacă ai patru pereţi
odihneşte pe-un drumeţ,
- casa ta dacă-ţi descui
şi-altu-ţi va deschide-a lui.