Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, și scria cu degetul pe pământ.
Sunt uneori împrejurări în care, pentru binele Evangheliei și al sufletelor care au nevoie de salvare, e mai bine să taci.
Sunt uneori întrebări la care nu trebuie să răspunzi îndată, pentru că orice răspuns ai da, ar fi înțeles tot rău.
Sunt uneori vremuri când nu trebuie să vorbești deloc.
Și sunt oameni la vorba cărora nu trebuie să răspunzi.
Sunt unii oameni care mai bine să nu vorbească nimic, în anumite locuri
și nici să nu răspundă la anumite întrebări.
Sunt uneori vremuri când nu poți altfel apăra sufletele decât tăcând și nu vorbind, când ești întrebat.
Și uneori nu poți apăra Evanghelia mai bine decât ocolind anumite răspunsuri, la anumite întrebări.
Atunci trebuie să știi cum să taci.
Când nu poți să vorbești, trebuie să începi să scrii. Numai să iei și mai bine seama ce scrii.
Scrisul și tăcerea limpezesc gândurile și rânduiesc cuvântul la locul potrivit, mai fără grabă,
cu mult mai multă greutate și adevăr
și cu mai puține primejdii.
Vorba ta scapă ușor de sub controlul tău, dar scrisul nu.
Isus, scriind, S-a aplecat în jos.
Voi toți cei care veți începe să scrieți cândva, urmați pilda Domnului: aplecați-vă smeriți și atenți. Așa să scrieți!
Plecați-vă în jos ca să vedeți bine ce scrieți, căci veți da seama în Ziua Judecății.
Plecați-vă în jos, în fața lui Dumnezeu și nu vă aplecați spre dreapta sau spre stânga, spre ceea ce v-ar șopti oamenii sau v-ar șuiera și scrâșni ei, unii sau alții.
Căci de orice cuvânt pe care l-ați scris și răspândit, și de toate urmările lui asupra cititorilor voștri prin toate generațiile, până în veci, - veți da seama, sigur în curând, înaintea Viului Dumnezeu.
Plecați-vă în jos, ca să nu vă mândriți cu scrisul vostru, oricât de talentat ar fi el.
Căci darul pe care îl aveți nu-i al vostru, ci este primit de la Dumnezeu spre slava Lui și folosul altora.
Plecați-vă în jos, ca să cunoașteți și mai bine lucrul despre care scrieți, fiindcă sunteți obligați să spuneți numai adevărul sfânt.
Plecați-vă în jos, ca să nu vă uitați la fața oamenilor despre care scrieți sau pentru care scrieți.
Ca nu cumva din frică de om,
sau din dragoste pentru cineva,
din teamă sau din interes,
- să vi se întunece ochii și astfel să știrbiți din adevărul pe care trebuie să-l mărturisiți curat și întreg, despre fiecare și fiecăruia.
Plecați-vă în jos pentru ca oamenii să nu vă prea laude și astfel să vă luați plata aici pe pământ.
Vorbitorul trebuie să șadă jos, adică să se smerească îndeajuns. Primejdia pentru el este numai în slava pe care i-ar putea-o aduce puținii care îl aud și îl văd.
Dar scriitorul trebuie și mai mult, să se aplece în jos, nu numai să șadă jos.
Fiindcă pentru el primejdia este nespus mai mare, după cum sunt nespus mai mulți cei care îl citesc, decât cei care îl văd.
Doamne Isuse, Dumnezeul Smerit și Răsplătitorul Veșnic al adevăratei smerenii,
Te rugăm dăruiește tuturor credincioșilor Tăi nu numai o atitudine plecată, ci mai ales o inimă deplin stăpânită de duhul adevăratei Tale smerenii,
pentru ca niciodată să nu se laude pe ei înșiși și nici să se mândrească cu vreun dar sau talent, ci prin toate acestea să Te laude numai pe Tine.
Căci orice dar bun este de Sus, de la Tine Părintele Luminilor, și pentru toate să fii cinstit și lăudat numai Tu și numai Numele Tău Cel Sfânt.
Amin.