Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ.
Sunt uneori împrejurări în care, pentru binele Evangheliei şi al sufletelor care au nevoie de salvare, e mai bine să taci.
Sunt uneori întrebări la care nu trebuie să răspunzi îndată, pentru că orice răspuns ai da, ar fi înţeles tot rău.
Sunt uneori vremuri când nu trebuie să vorbeşti deloc.
Şi sunt oameni la vorba cărora nu trebuie să răspunzi.
Sunt unii oameni care mai bine să nu vorbească nimic, în anumite locuri
şi nici să nu răspundă la anumite întrebări.
Sunt uneori vremuri când nu poţi altfel apăra sufletele decât tăcând şi nu vorbind, când eşti întrebat.
Şi uneori nu poţi apăra Evanghelia mai bine decât ocolind anumite răspunsuri, la anumite întrebări.
Atunci trebuie să ştii cum să taci.
Când nu poţi să vorbeşti, trebuie să începi să scrii. Numai să iei şi mai bine seama ce scrii.
Scrisul şi tăcerea limpezesc gândurile şi rânduiesc cuvântul la locul potrivit, mai fără grabă,
cu mult mai multă greutate şi adevăr
şi cu mai puţine primejdii.
Vorba ta scapă uşor de sub controlul tău, dar scrisul nu.
Isus, scriind, S-a aplecat în jos.
Voi toţi cei care veţi începe să scrieţi cândva, urmaţi pilda Domnului: aplecaţi-vă smeriţi şi atenţi. Aşa să scrieţi!
Plecaţi-vă în jos ca să vedeţi bine ce scrieţi, căci veţi da seama în Ziua Judecăţii.
Plecaţi-vă în jos, în faţa lui Dumnezeu şi nu vă aplecaţi spre dreapta sau spre stânga, spre ceea ce v-ar şopti oamenii sau v-ar şuiera şi scrâşni ei, unii sau alţii.
Căci de orice cuvânt pe care l-aţi scris şi răspândit, şi de toate urmările lui asupra cititorilor voştri prin toate generaţiile, până în veci, - veţi da seama, sigur în curând, înaintea Viului Dumnezeu.
Plecaţi-vă în jos, ca să nu vă mândriţi cu scrisul vostru, oricât de talentat ar fi el.
Căci darul pe care îl aveţi nu-i al vostru, ci este primit de la Dumnezeu spre slava Lui şi folosul altora.
Plecaţi-vă în jos, ca să cunoaşteţi şi mai bine lucrul despre care scrieţi, fiindcă sunteţi obligaţi să spuneţi numai adevărul sfânt.
Plecaţi-vă în jos, ca să nu vă uitaţi la faţa oamenilor despre care scrieţi sau pentru care scrieţi.
Ca nu cumva din frică de om,
sau din dragoste pentru cineva,
din teamă sau din interes,
- să vi se întunece ochii şi astfel să ştirbiţi din adevărul pe care trebuie să-l mărturisiţi curat şi întreg, despre fiecare şi fiecăruia.
Plecaţi-vă în jos pentru ca oamenii să nu vă prea laude şi astfel să vă luaţi plata aici pe pământ.
Vorbitorul trebuie să şadă jos, adică să se smerească îndeajuns. Primejdia pentru el este numai în slava pe care i-ar putea-o aduce puţinii care îl aud şi îl văd.
Dar scriitorul trebuie şi mai mult, să se aplece în jos, nu numai să şadă jos.
Fiindcă pentru el primejdia este nespus mai mare, după cum sunt nespus mai mulţi cei care îl citesc, decât cei care îl văd.
Doamne Isuse, Dumnezeul Smerit şi Răsplătitorul Veşnic al adevăratei smerenii,
Te rugăm dăruieşte tuturor credincioşilor Tăi nu numai o atitudine plecată, ci mai ales o inimă deplin stăpânită de duhul adevăratei Tale smerenii,
pentru ca niciodată să nu se laude pe ei înşişi şi nici să se mândrească cu vreun dar sau talent, ci prin toate acestea să Te laude numai pe Tine.
Căci orice dar bun este de Sus, de la Tine Părintele Luminilor, şi pentru toate să fii cinstit şi lăudat numai Tu şi numai Numele Tău Cel Sfânt.
Amin.