Iubirea mea-i culeasă

Iubirea mea-i culeasă din raiul Tău Isus,

din straturile tainei, din starea cea mai sus,

din unduiri de raze şi irizări de har,

amestec de lumină, de cântec şi de jar.

Din ea am scos nectarul prelins pe-orice cuvânt,

din ea e zvonul molcom din ceasul nostru sfânt,

din ea e răcorirea ca-n legănări de ram,

şi tot ce-am pus în toate, Isus, din ea le am.

Şi-acum Ţi-o dau, primeşte-o în cel mai dulce loc,

când rugăciunea-i lacrimi şi-mbrăţişarea-i foc,

şi legământu-i jertfă şi muntele-i divin

şi-n Numele Treimii de patru ori Ţi-o-nchin.

Ţi-o dau sfinţită-n lacrimi, cu inimă cu tot,

căci s-o dezleg de suflet în veci n-am s-o mai pot,

ea una e în mine, eu una sunt în ea,

ca zarea luminoasă în flacăra de nea.