Iubirea mea Isuse era
Traian Dorz - Cântările Căinței
Iubirea mea Isuse era atât de sus
că soarele ei dulce părea că n-are-apus
că cerul ei cel tânăr pe veci va fi aşa
- de ce-a putut o clipă să-i fie-atât de grea?
Ce scump e vasul unic cât este-ntreg şi sfânt
dar ce preţ să mai aibă când zace spart şi frânt?
priveşti amar la cioburi cu sufletul zdrobit
- de ce-a putut o clipă să-i pună-aşa sfârşit?
Ce plin mi-era seninul de aur străveziu
când dulce Porumbelul venea în zbor zglobiu
purtând frunzuţa verde spre unde-L aşteptam
- de ce-a putut pe-o clipă să piardă sfântul ram?
O, zbor frumos, cum oare te-ai frânt de-odată-aşa,
o, tânără Lumină, ce-i noaptea asta grea,
o, unică Iubire de ce te-am prăbuşit?
- mai vindecă-le-odată Cuvântule Dorit!