Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer.
Sunt o seamă de oameni care mereu numai cârtesc împotriva lui Dumnezeu, a lucrărilor şi hotărârilor Sale.
Nimic din ceea ce face Dumnezeu, nu-i mulţumeşte pe oamenii aceştia.
În orice cuvânt sau lucrare a lui Dumnezeu ei nu pot afla nimic plăcut, nici frumos, nici bun şi desăvârşit pentru ca să poată mulţumi şi care să-i mulţumească.
Ura pe care o au în inima lor faţă de Hristos, faţă de Cuvântul Său, faţă de lucrările Sale şi faţă de copiii Săi, le-a întunecat şi le-a deformat mintea şi judecata,
le-a stricat ochii şi le-a otrăvit inima în aşa fel încât nu mai pot vedea în toate acestea nimic bun şi folositor,
nimic vrednic de primit şi de iubit,
ci totul numai rău şi rău.
E foarte primejdios să-ţi faci de la început o părere rea despre cineva şi apoi să nu te mai controlezi, cu o dreaptă judecată.
Pe tine să te controlezi nu numai pe el.
Căci impresia pe care ţi-ai putut-o face despre omul acela la început se poate să fi fost rea şi nedreaptă. De aceea ţi se pare acum că tot ce face şi spune el, este numai rău şi dăunător.
Judecata ta cea rea de la început, îţi înveninează mereu şi ochii şi buzele. Şi mintea şi inima ta.
Tu poţi chiar să fii sincer în ceea ce vorbeşti şi judeci. Ba chiar cu atât mai rău.
El poate să facă numai binele... Ba chiar tocmai de aceea.
Odată ce ai început să vezi rău pe cineva, orice ar face, vei critica şi vei bârfi.
Cu cât va fi mai frumos şi mai bine ceea ce va face el, cu atât te va face pe tine aceasta să fii mai rău şi mai nedrept.
Fiindcă în tine este acum o pornire rea.
Este ca într-o căsnicie în care unul din soţi ajunge vinovat. Cu cât celălalt va fi mai curat, cu atât vinovatul îl va duşmăni tot mai mult.
Când nu mai ai dragoste faţă de cineva, atunci orice ar face el, vei vedea numai rău.
Când nu mai ai dragoste de Dumnezeu, atunci numai tot cârteşti şi cârteşti.
Dacă plouă e rău, dacă nu plouă iar e rău!
Dacă se face ceva e rău, dacă nu se face iar e rău.
Singur e rău, cu alţii iar e rău.
Nimic nu te înseninează, nimic nu te mulţumeşte, nimic nu te bucură şi nimic nu te schimbă, - dacă tu eşti un om cârtitor.
Când nu mai ai dragoste faţă de fraţi, nu mai vezi în ei nimic bun. La fiecare începi să vezi numai scăderi, numai slăbiciuni, numai păcate.
În adunare ţi se pare că nu mai este har,
în cuvânt nu mai este hrană,
în suflete nu mai vezi nici o vrednicie.
Cârteşti mereu şi împotriva tuturor.
De nimic n-ai plăcere şi de nimic n-ai bucurie, numai de nemulţumiri.
Când nu mai ai dragoste de casa ta, de munca ta, de copiii tăi, de părinţii tăi, de soţul tău, de ţara ta, atunci vezi numai rău, vorbeşti numai rău şi gândeşti numai rău.
Şi tot acest rău care este de fapt, numai în tine, va începe să se reverse mereu tot mai departe, întinând cu cârtiri şi nemulţumiri şi pe alţii.
Cârtirea este prima formă a bârfirii. Prima dovadă a urii, primul semn al judecăţii.
Cel care a pornit pe calea cârtirii va ajunge în curând la toate celelalte rele, dacă nu-şi dă seama,
dacă nu se opreşte
şi dacă nu se întoarce.
Calea cârtirii este o cale foarte primejdioasă. Nu o lua!
Sfinte Dumnezeul nostru,
Tu ne-ai învăţat prin Cuvântul Tău Sfânt să nu fim cârtitori ci tot ce facem să facem cu bucurie
şi tot ce primim să primim cu mulţumiri,
căci fie că Tu ne dai ceva, fie că ne iei, Înţelepciunea şi Iubirea Ta ne vrea numai binele.
Adânc încredinţaţi de acest lucru Te binecuvântăm pentru toate lucrurile
şi cerem iertare pentru toate întristările pe care Ţi le-am făcut cârtind.
Amin.
+
Împotriva clevetirii vorba bună este-un leac:
spune bine chiar de omul care nu-ţi va fi pe plac
şi să vezi ce lucruri bune afli la vecinul tău
când n-ai limbă bârfitoare şi când ochiul nu ţi-e rău.