Izvoarele Luminii
Traian Dorz - Eternele Poeme
Izvoarele Luminii ţâşnesc în nesfârşit
din Taina lor Eternă cu-mprospătat belşug
şi-mprăştie prin Spaţii şuvoi necontenit
ca undele de flăcări nemistuitul Rug.
Spre fiecare clipă, spre fiecare loc
spre fiecare sete, spre fiecare ins
li se revarsă-ntruna şuvoaiele de foc
cu undele-ndulcirii de cântec necuprins.
Când clipa este trează şi locul e deschis
şi setea e arzândă şi gândul e senin
un susur dulce curge cu sunete de vis
în vaduri revărsate Fiorul cel Divin.
Dar când clipita doarme şi locul e uscat
şi setea-i obosită şi gândul stă greoi
curg undele divine cu fluviu nesecat
dar nimeni nu se-adapă din marele Şuvoi.
Deschide-te-n spre Soare tu suflete trezit
cuprinde-i tot şuvoiul de taine şi lumini
şi fă-le-n tine lacrimi şi cântec strălucit
nemarginile lumii cu ele să-nsenini.