La ceasul întâlnirii
Traian Dorz - Cântările Eterne
La ceasul întâlnirii cu Tine-n rugăciune
mi-e sufletul o taină și starea o minune
purtat de-aceste aripi zbor până nu știu unde
și totu-n întuneric de soare se ascunde.
Ce spun acolo nu știu, - ce fac atunci nu-mi știe
nici inima, nici duhul cuprinse-n veșnicie
ci numai când revine ființa-mi printre stele
mai poartă-un timp lumina rămasă dintre ele.
La ceasul întâlnirii cu Tine în cântare
mi-e inima o harfă de aur și de soare
și-n corzile-i întinse, - fiorul și tăcerea
Ți-așteaptă-n sfânt cutremur ivirea și-adierea.
Ce simt atunci, nu-i sunet nici lacrimă s-arate
mă leagănă lumina pe zări nemăsurate
mi-acopăr mâini de înger privirea proșternută
și nu văd ce miresme și taine mă sărută.
... O, ceasul întâlnirii cu Tine Dulce Mire
nu-s lacrimi să-l cuprindă, nici gânduri, nici simțire
în taina lui topește-mi ființa și iubirea
și dă-mi pe nesimțite deodată nemurirea!