La duminica Floriilor: să-L primim pe Hristos cu stâlpări și ramuri de fapte bune
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, și le-a zis: Duceți-vă în satul dinaintea voastră: în el veți găsi îndată o măgăriță legată, și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: Spuneți fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe. Ucenicii s-au dus, și au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra. Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum, alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte! Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, și fiecare zicea: Cine este acesta? Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii, răspundeau noroadele (Matei 21, 1-11).
Creștinilor! Să luăm aminte: Împăratul Hristos Se apropie acum și de Ierusalimul sufletului nostru.
Sosesc Paștile - și praznicul acesta trebuie să-l aștepte tot creștinul cu sufletul curat și curățit de păcate.
Este o datină bună ca tot creștinul să aștepte Învierea, cu casa curată și orânduită. Este parcă ceva ce ne îndeamnă să simțim că fără casa curată, văruită și împodobită, nu vin Paștile. Vedeți! Același lucru trebuie să-l facem și cu casa sufletului nostru, acum, pe când sosește Învierea. Căci doară și casa sufletului are lipsă de curățire. Câte gunoaie de păcate nu se strâng într-un an în ea!
Să ne curățim dar și casa sufletului cu post, cu rugăciuni, cu mărturisiri, adică cu căință și lacrimi pentru păcate, pentru ca prin sf. împărtășire - să intre Împăratul măririi în casa sufletului nostru.
Și apoi încă ceva ne învață praznicul de duminică. Uitați-vă bine, cum tot aceiași oameni care Îl întâmpină pe Hristos acum duminică cu osanale, cu flori și ramuri de finic - peste 3 zile Îi ies în cale cu batjocuri, cu cruce și cuie să-L răstignească. Este aceasta o învățătură să nu fim și noi în chipul și asemănarea evreilor din praznicul de duminică. Să luăm aminte! De câte ori ieșim și noi în calea lui Hristos cu flori de rugăciuni, cu posturi și mărturisiri, dar cu faptele noastre cele rele Îl răstignim iarăși pe Cruce: în asemănarea jidovilor din Evanghelie suntem.
Noi trebuie să fim în asemănarea pomului bun care face mai întâi frunze, apoi flori și pe urmă florile leagă roadă. Așa și în pomul vieții noastre, frunzele patimilor și florile rugăciunilor trebuie să lege roade de fapte bune, altcum de nici un folos nu sunt. Tot pomul ce nu face poame bune se taie și se aruncă în foc (Matei 7, 18)... Nu orișicine-Mi zice Mie Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Mea (Matei 7, 21)... Ce-Mi ziceți Mie Doamne, Doamne, și nu faceți cele ce vă zic Eu? (Luca 6, 46)... a zis Mântuitorul Hristos. Ascultați ce pildă frumoasă a spus odată Isus: Când cineva aruncă sămânța în pământ, pământul din sine rodește mai întâi iarbă, apoi spic și după aceea grâu deplin în spic. Și când se coace rodul, îndată trimite secera, că a sosit secerișul (Marcu 4, 26-29). Așa trebuie să se gate și postul nostru: cu grâu deplin în spic - cu fapte bune, altcum n-ajunge nimic. Să-L întâmpinăm pe Hristos cu flori de curățenie sufletească și cu spice de fapte bune. Pentru primirea lui Hristos să dezbrăcăm și noi hainele noastre cele de zavistie, de trufie, de patimi și păcate. Calea lui Hristos trebuie să treacă peste păcatele noastre, aruncate la picioarele Lui.
Iosif Trifa.