La duminica Floriilor: să-L primim pe Hristos cu stâlpări şi ramuri de fapte bune

Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe. Ucenicii s-au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum, alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte! Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: Cine este acesta? Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii, răspundeau noroadele (Matei 21, 1-11).

Creştinilor! Să luăm aminte: Împăratul Hristos Se apropie acum şi de Ierusalimul sufletului nostru.

Sosesc Paştile - şi praznicul acesta trebuie să-l aştepte tot creştinul cu sufletul curat şi curăţit de păcate.

Este o datină bună ca tot creştinul să aştepte Învierea, cu casa curată şi orânduită. Este parcă ceva ce ne îndeamnă să simţim că fără casa curată, văruită şi împodobită, nu vin Paştile. Vedeţi! Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi cu casa sufletului nostru, acum, pe când soseşte Învierea. Căci doară şi casa sufletului are lipsă de curăţire. Câte gunoaie de păcate nu se strâng într-un an în ea!

Să ne curăţim dar şi casa sufletului cu post, cu rugăciuni, cu mărturisiri, adică cu căinţă şi lacrimi pentru păcate, pentru ca prin sf. împărtăşire - să intre Împăratul măririi în casa sufletului nostru.

Şi apoi încă ceva ne învaţă praznicul de duminică. Uitaţi-vă bine, cum tot aceiaşi oameni care Îl întâmpină pe Hristos acum duminică cu osanale, cu flori şi ramuri de finic - peste 3 zile Îi ies în cale cu batjocuri, cu cruce şi cuie să-L răstignească. Este aceasta o învăţătură să nu fim şi noi în chipul şi asemănarea evreilor din praznicul de duminică. Să luăm aminte! De câte ori ieşim şi noi în calea lui Hristos cu flori de rugăciuni, cu posturi şi mărturisiri, dar cu faptele noastre cele rele Îl răstignim iarăşi pe Cruce: în asemănarea jidovilor din Evanghelie suntem.

Noi trebuie să fim în asemănarea pomului bun care face mai întâi frunze, apoi flori şi pe urmă florile leagă roadă. Aşa şi în pomul vieţii noastre, frunzele patimilor şi florile rugăciunilor trebuie să lege roade de fapte bune, altcum de nici un folos nu sunt. Tot pomul ce nu face poame bune se taie şi se aruncă în foc (Matei 7, 18)... Nu orişicine-Mi zice Mie Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Mea (Matei 7, 21)... Ce-Mi ziceţi Mie Doamne, Doamne, şi nu faceţi cele ce vă zic Eu? (Luca 6, 46)... a zis Mântuitorul Hristos. Ascultaţi ce pildă frumoasă a spus odată Isus: Când cineva aruncă sămânţa în pământ, pământul din sine rodeşte mai întâi iarbă, apoi spic şi după aceea grâu deplin în spic. Şi când se coace rodul, îndată trimite secera, că a sosit secerişul (Marcu 4, 26-29). Aşa trebuie să se gate şi postul nostru: cu grâu deplin în spic - cu fapte bune, altcum n-ajunge nimic. Să-L întâmpinăm pe Hristos cu flori de curăţenie sufletească şi cu spice de fapte bune. Pentru primirea lui Hristos să dezbrăcăm şi noi hainele noastre cele de zavistie, de trufie, de patimi şi păcate. Calea lui Hristos trebuie să treacă peste păcatele noastre, aruncate la picioarele Lui.

Iosif Trifa.