La Ospăţul Dărniciei
Traian Dorz - Cântările Căinței
La Ospăţul Dărniciei ce va fi odată-n Rai
numai facerea de bine poate face-un loc să ai
de aceea fă cât bine ştii acum şi poţi să faci
binefacerea-ţi ajută cel mai sfânt veşmânt să-mbraci.
Pe cărările iubirii poartă-ţi inima mereu
prin Edenul ei se umblă, cel mai nalt cu Dumnezeu
pe cărările-i frumoase spinii se preschimbă-n crini
şi din orice colţ de cântec te sărută ochi divini.
În întâmpinarea milei mergi mereu cu ochii uzi
să duci numai mulţumire unde vezi şi cât auzi
căci când mângâi sărăcia şi alini suspinul greu
şi când ştergi un ochi de lacrimi - împrumuţi pe Dumnezeu.
La Izvoarele Luminii mintea ta ţi-o du smerit
şi-Adevărul preţuieşte-L ca pe-un aur strălucit
că nu-i har ca-nţelepciunea ce te-ndrumă luminos
dându-ţi şi cinstirea lumii - şi cinstirea lui Hristos.