Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui, și I-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.
Iată Ținta unei credințe: picioarele lui Isus, ajungerea și îngenuncherea acolo.
Iată gândul însemnat al oricărei mărturisiri drepte: aducerea tuturor sufletelor, la picioarele Mântuitorului.
Iată scopul fiecărui trimes adevărat al Domnului: vestirea lui Isus Cel Răstignit, pentru a aduce pe toți ascultătorii săi, la picioarele Lui
și încheierea fericită a fiecărei slujbe curate
și locul fiecărui păcătos care vrea cu adevărat mântuirea sufletului său,
și locul unde-și află cu adevărat toată răsplata sa și odihna sa veșnică, fiecare credincios și smerit vestitor și ostenitor al Domnului Isus.
Căci Acolo este încununarea fericită, a fiecărei vieți biruitoare!
Toată truda vieții noastre și toată dorința cea mai înflăcărată a inimii noastre ar trebui să fie numai pentru aducerea la acest Slăvit Loc, a tot ce avem noi pe pământul acesta, împreună cu sufletul nostru răscumpărat de Sângele vărsat acolo.
La picioarele lui Isus, la acele picioare străpunse pentru păcatele mele, să mă aduc și eu mai întâi pe mine însumi, predat și ținut acolo în ascultare și slujirea scopului meu mântuitor pe totdeauna și în întregime.
La picioarele Lui să-mi așez bunurile mele pământești și sufletești, pentru ca de ele să Se folosească în întregime numai Domnul meu Hristos și nu lumea,
să se slujească numai harul, și nu păcatul
și numai lumina și nu întunericul.
La picioarele lui Isus, Dulcele meu Binefăcător, să-mi aduc toate rugăciunile mele și toate cererile mele și să le așez cu toată credința inimii mele la picioarele Lui.
Acolo să mă proștern implorând mila Lui pentru familia mea, fiecare dintre ai mei,
și pentru toți cei din trecut, din prezent și din viitor, pentru că în fața Lui toți sunt vii și prezenți. Atât cei duși cât și cei care n-au venit încă.
Și acolo să aștept îngenuncheat cu îndelungă răbdare, până când voi simți că cererile mele pentru ai mei au fost primite și ascultate.
La picioarele Stăpânului meu Bun, să-mi așez în fiecare dimineață dorințele și mijlocirile mele în fierbinte și mișcată rugăciune pentru patria mea și pentru Biserica mea,
pentru conducătorii, dregătorii și slujitori,
pentru vremi cu pace și pentru mântuirea tuturor,
- spre a putea astfel să-I slujim și noi toți lui Dumnezeu, într-o viață pașnică și liniștită cu toată evlavia și cinstea (1 Tim. 2, 1-2).
La picioarele Domnului meu să-mi plâng, recunoscându-mi orice vină și greșeală, când cercetându-mă singur, mă gândesc nevrednic de numele meu și de chemarea mea.
La picioarele Domnului și Mântuitorului meu, să cad cerând putere și lumină și dar, când mă pregătesc să merg spre alții,
pentru ca tot ce voi vorbi sau voi face pentru ei, să fie tuturor numai spre un puternic îndemn de a-i face și pe ei să ajungă acolo, predați Domnului deplin și pe totdeauna.
La picioarele Domnului Isus să-mi aduc în fiecare seară pocăința mea pentru greșelile zilei trecute,
și mulțumirile pentru fiecare izbândă a zilei,
și recunoștința pentru tot ajutorul primit de la El și de la noi.
La picioarele Lui să-mi petrec tinerețea mea, să-mi închin cântările mele, să-mi revărs lacrimile mele, să-mi fac slujba mea, să-mi închei toată viața mea acolo, așezându-I, la capătul zilelor mele tot ceea ce am putut strânge din lume pentru El!
Da, la picioarele Lui sfinte, pe care oriunde le văd, străpunse, sângerânde pentru mine, le sărut cu lacrimi și cu evlavie, - acolo doresc să ajung odată, spre a-mi afla nu numai bucuria și răsplata tuturor alergărilor mele, ci mai ales, dulcea odihnă a iubirii nemuritoare de nimic, într-o iubire împlinită pe veșnicie.
O, ce mult doresc să pot vedea și să pot cuprinde - aievea la inima mea picioarele Tale Domnul nostru Preaiubit, scumpele Tale picioare, care au alergat și au sângerat atât de mult, pentru mântuirea mea!
Slavă veșnică Ție Isuse Doamne, Răscumpărătorul sufletului meu, Învierea și Viața mea,
Ție, ale cărui Sfinte picioare n-au încetat să alerge și să sângereze pentru mine, până când m-am întors, să mă proștern înaintea Ta, la picioarele acestea Dumnezeiești și străpunse.
Slavă Ție care ai primit pentru mine și pentru mântuirea mea să pătimești atâtea chinuri mari, să înduri străpungerea cuielor, a spinilor, a suliței,
pentru ca Sângele ranelor Tale Sfinte, să spele întinăciunile și stricăciunea păcatelor mele
Te rog Doamne Isuse fă ca totdeauna să am înaintea ochilor mei
și înaintea inimii mele, neuitată priveliștea patimilor Tale, Isus Cel Răstignit,
pentru ca totdeauna să văd Prețul cel mare cu care m-ai răscumpărat Tu
și să nu mai doresc nimic mai mult decât să rămân ascultător de Tine, la picioarele Tale, care ai tot dreptul asupra vieții mele pe vecii vecilor.
Fă Doamne Isuse să văd la picioarele Tale pe toți cei dragi ai mei,
tot poporul meu și lumea întreagă,
căci numai acolo este Raiul și fericirea veșnică.
Amin.