Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.
Iată Ţinta unei credinţe: picioarele lui Isus, ajungerea şi îngenuncherea acolo.
Iată gândul însemnat al oricărei mărturisiri drepte: aducerea tuturor sufletelor, la picioarele Mântuitorului.
Iată scopul fiecărui trimes adevărat al Domnului: vestirea lui Isus Cel Răstignit, pentru a aduce pe toţi ascultătorii săi, la picioarele Lui
şi încheierea fericită a fiecărei slujbe curate
şi locul fiecărui păcătos care vrea cu adevărat mântuirea sufletului său,
şi locul unde-şi află cu adevărat toată răsplata sa şi odihna sa veşnică, fiecare credincios şi smerit vestitor şi ostenitor al Domnului Isus.
Căci Acolo este încununarea fericită, a fiecărei vieţi biruitoare!
Toată truda vieţii noastre şi toată dorinţa cea mai înflăcărată a inimii noastre ar trebui să fie numai pentru aducerea la acest Slăvit Loc, a tot ce avem noi pe pământul acesta, împreună cu sufletul nostru răscumpărat de Sângele vărsat acolo.
La picioarele lui Isus, la acele picioare străpunse pentru păcatele mele, să mă aduc şi eu mai întâi pe mine însumi, predat şi ţinut acolo în ascultare şi slujirea scopului meu mântuitor pe totdeauna şi în întregime.
La picioarele Lui să-mi aşez bunurile mele pământeşti şi sufleteşti, pentru ca de ele să Se folosească în întregime numai Domnul meu Hristos şi nu lumea,
să se slujească numai harul, şi nu păcatul
şi numai lumina şi nu întunericul.
La picioarele lui Isus, Dulcele meu Binefăcător, să-mi aduc toate rugăciunile mele şi toate cererile mele şi să le aşez cu toată credinţa inimii mele la picioarele Lui.
Acolo să mă proştern implorând mila Lui pentru familia mea, fiecare dintre ai mei,
şi pentru toţi cei din trecut, din prezent şi din viitor, pentru că în faţa Lui toţi sunt vii şi prezenţi. Atât cei duşi cât şi cei care n-au venit încă.
Şi acolo să aştept îngenuncheat cu îndelungă răbdare, până când voi simţi că cererile mele pentru ai mei au fost primite şi ascultate.
La picioarele Stăpânului meu Bun, să-mi aşez în fiecare dimineaţă dorinţele şi mijlocirile mele în fierbinte şi mişcată rugăciune pentru patria mea şi pentru Biserica mea,
pentru conducătorii, dregătorii şi slujitori,
pentru vremi cu pace şi pentru mântuirea tuturor,
- spre a putea astfel să-I slujim şi noi toţi lui Dumnezeu, într-o viaţă paşnică şi liniştită cu toată evlavia şi cinstea (1 Tim. 2, 1-2).
La picioarele Domnului meu să-mi plâng, recunoscându-mi orice vină şi greşeală, când cercetându-mă singur, mă gândesc nevrednic de numele meu şi de chemarea mea.
La picioarele Domnului şi Mântuitorului meu, să cad cerând putere şi lumină şi dar, când mă pregătesc să merg spre alţii,
pentru ca tot ce voi vorbi sau voi face pentru ei, să fie tuturor numai spre un puternic îndemn de a-i face şi pe ei să ajungă acolo, predaţi Domnului deplin şi pe totdeauna.
La picioarele Domnului Isus să-mi aduc în fiecare seară pocăinţa mea pentru greşelile zilei trecute,
şi mulţumirile pentru fiecare izbândă a zilei,
şi recunoştinţa pentru tot ajutorul primit de la El şi de la noi.
La picioarele Lui să-mi petrec tinereţea mea, să-mi închin cântările mele, să-mi revărs lacrimile mele, să-mi fac slujba mea, să-mi închei toată viaţa mea acolo, aşezându-I, la capătul zilelor mele tot ceea ce am putut strânge din lume pentru El!
Da, la picioarele Lui sfinte, pe care oriunde le văd, străpunse, sângerânde pentru mine, le sărut cu lacrimi şi cu evlavie, - acolo doresc să ajung odată, spre a-mi afla nu numai bucuria şi răsplata tuturor alergărilor mele, ci mai ales, dulcea odihnă a iubirii nemuritoare de nimic, într-o iubire împlinită pe veşnicie.
O, ce mult doresc să pot vedea şi să pot cuprinde - aievea la inima mea picioarele Tale Domnul nostru Preaiubit, scumpele Tale picioare, care au alergat şi au sângerat atât de mult, pentru mântuirea mea!
Slavă veşnică Ţie Isuse Doamne, Răscumpărătorul sufletului meu, Învierea şi Viaţa mea,
Ţie, ale cărui Sfinte picioare n-au încetat să alerge şi să sângereze pentru mine, până când m-am întors, să mă proştern înaintea Ta, la picioarele acestea Dumnezeieşti şi străpunse.
Slavă Ţie care ai primit pentru mine şi pentru mântuirea mea să pătimeşti atâtea chinuri mari, să înduri străpungerea cuielor, a spinilor, a suliţei,
pentru ca Sângele ranelor Tale Sfinte, să spele întinăciunile şi stricăciunea păcatelor mele
Te rog Doamne Isuse fă ca totdeauna să am înaintea ochilor mei
şi înaintea inimii mele, neuitată priveliştea patimilor Tale, Isus Cel Răstignit,
pentru ca totdeauna să văd Preţul cel mare cu care m-ai răscumpărat Tu
şi să nu mai doresc nimic mai mult decât să rămân ascultător de Tine, la picioarele Tale, care ai tot dreptul asupra vieţii mele pe vecii vecilor.
Fă Doamne Isuse să văd la picioarele Tale pe toţi cei dragi ai mei,
tot poporul meu şi lumea întreagă,
căci numai acolo este Raiul şi fericirea veşnică.
Amin.