La ţărmul mării mele
Traian Dorz - Cântările din Urmă
La ţărmul mării mele atât de frământate
ai apărut odată, demult, Isus Iubit
vuia atunci furtuna cu valuri spăimântate
- dar Tu mi-ai spus Cuvântul şi tot s-a potolit.
În nopţile tăcerii singurătăţii mele
ai răsărit odată Tu, Soare Adorat
şi toată zbuciumarea suspinelor din ele
s-a prefăcut cereşte un imn înfiorat.
În vatra sărăciei pustiului din mine
Te-ai arătat odată Tu Prietenul meu Drag
şi-n locul unde-atuncea plângeam printre ruine
iubirea are-o casă, cântarea are-un steag.
Ce bine-mi este-acuma Preabunul meu Isus
- dar uneori mai tremur de-un gând îngrijorat:
nu-mi mai aduce noaptea singurătăţii duse,
nu-mi mai lua seninul pe care mi l-ai dat!