Lacrimi... - 1
Traian Dorz - Cântări Uitate
Lacrimi, - stele căzătoare
din doi ochi senini ca cerul
cine v-ar cunoaşte oare
obârşia şi misterul?
Cine ştie câtă jale
plânge-n stropii ploii voastre
stele ce cădeţi la vale
tot din înălţimi albastre!...
Lacrimi, pâinea tuturora
celor care plâng ca mine,
aşteptându-şi aurora
unor zile mai senine.
Voi nălţaţi spre Domnul plânsul
şi durerea noastră multă,
şi oricând le duceţi - Dânsul
ne-nţelege şi ne-ascultă.
Lacrimi, - martoră ni-i faţa
v-am golit din plin paharul,
v-am gustat din plin dulceaţa,
v-am simţit din plin amarul!
De demult de când în şoapte
legănat dormeam alene,
de-a fost ziua, - de-a fost noapte
v-am purtat mereu în gene.
Picuratu-v-am pe struna
harfei mele reci şi mute,
de-a pornit să cânte-ntruna
imnuri nemaicunoscute.
Câte chinuri sunt sub stele,
plinul lor adânc le strânge,
şi de-aceea cântă-n ele
orice suflet care plânge.
Picuratu-v-am din peană
v-am cântat în nopţi cu ploaie,
numai lacrima din geană
orice viers cântat mi-l moaie.
- Binecuvântate lacrimi,
voi îmi străjuiră-ţi somnul
prin a voastre sfinte patimi
m-aţi legat pe veci de Domnul.
Lacrimi binecuvântate
inima-mi pe veci vă cheamă
să vă strâng în loc de frate
să vă simt în loc de mamă...