Lacrimi și mângâieri
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Lacrimile care curg înăuntru, sunt cele mai grele lacrimi
și durerile îndurate singur sunt cele mai amare dureri.
De aceea mângâierile Domnului nostru Isus Hristos, sunt totdeauna cele mai apropiate de acestea.
2 - Așa să-ți duci toți pașii tăi prin lume, încât oricine te va urma, să ajungă la Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Așa să-ți fie toate cuvintele tale spre semenii tăi, încât oricine te va auzi, - să dorească să vină la El.
- Atunci în Ziua cea Mare a Înfricoșatei Judecăți tu vei putea privi cu bucurie nu numai în ochii tuturor celor pe lângă care au trecut pașii tăi și cuvintele tale, - ci și în Ochii Aceluia la care au ajuns.
3 - Dacă vei avea încrederea unui copil,
iubirea unui copil,
seninătatea unui copil
și nevinovăția unui copil,
- vei putea trece prin viață și cu neîngrijorarea unui copil.
Atunci vei intra în cer cu ușurința și bucuria cu care intră în camera de sărbătoare un copil la părinții săi.
4 - Cântările Domnului îți trezesc atâtea rezonanțe în inimă și îți aduc atâta liniștire și bucurie în duhul tău.
Caută cântările Domnului - și iubește-le!
Ele sunt aripile pe care ființa ta zboară în cer
și miresmele care te fac să te simți în grădina raiului.
5 - Aceea este adevărata iubire, care nu-și caută niciodată folosul ei personal.
Te iubește cu adevărat numai acela care nu urmărește nici un câștig de nici un fel de la tine - și care nu trage nădejde să-i fii nimic... Ci caută el să-ți fie ție, - ca o mamă copilului ei.
Iubirea noastră este curată și fericită numai cât rămâne la jumătatea noastră de sus.
O, Dumnezeul nostru, păstrează-ne iubirea noastră totdeauna sus, spre a ne fi totdeauna vrednică de Numele Tău și de numele ei.
6 - Adevărata înțelepciune este a ști să spui la timp: - ajunge, - în toate lucrurile tale: în mâncarea ta, în odihna ta, în munca ta, în rătăcirea ta.
Fericit acela care nu spune aceasta prea târziu.
7 - Dragostea adevărată trăiește numai atâta cât flămânzește și însetează mereu, - cât nu se satură niciodată.
Când ajunge să se sature, dragostea moare.
De aceea flămânzește și însetează mereu după dragostea lui Dumnezeu, după dragostea fraților și semenilor tăi, ca să fii totdeauna fericit și când o dai și când o primești.
8 - Cea mai înaltă iubire este iubirea vrăjmașului tău și cel mai mare suflet este acela care a crescut până la nivelul acesta.
Aceasta este singura unitate de măsură a înălțimii duhovnicești și dacă vrem să ne cunoaștem cât am crescut în Domnul, să ne măsurăm cu aceasta.
Împăcarea adevărată nu-l ocolește pe celălalt ci îi iese înainte cu bucurie și seninătate.
Împăcarea fericită nu ocolește - ci întâmpină.
9 - Nu cuvinte despre iubire, nu cântări despre ea, nu scrisori de iubire - ci fapte de iubire adevărată - acestea ni le cere Dumnezeu, acestea ni le cere adevărata dragoste.
Cine prea vorbește, acela nu face, iar cine face, acela nu prea vorbește.
Dar numai la Izvorul Crucii aflăm această putere.
10 - Cum tratăm noi pe cel ce ne-a făcut răul?
cum răspundem noi celui ce ne-a iubit?
- aceasta ne va arăta ce fel de suflet avem - și ce răsplată merităm de la Dumnezeu.
Numai cine rămâne la coarnele plugului său până la capătul brazdei sale și numai până la sfârșit, - va fi binecuvântat.
11 - Dacă ai necazuri în viața ta, mergi să afli mângâierea ta în ele, la cel care a suferit.
Dacă îți este greu pe calea vieții tale, însoțește-te cu cel care poartă și el o povară grea
și dacă ai nevoie să ceri vreodată ceva, du-te și cere celor săraci,
pentru că cel care nu a suferit, nu te va mângâia niciodată, cel care nu poartă el însuși povara, - nu te înțelege - și cel bogat nu te va împrumuta.
Fiindcă toți aceștia sunt străini de Dumnezeu. Și totdeauna vor zice că nu au.
12 - De nimic să nu-ți fie frică atât de mult ca de frică.
Nimic să nu iubești atât de mult ca iubirea
și pentru nimic să nu te rogi atât de puternic ca pentru harul de a te putea ruga întotdeauna puternic.
Cine face așa va fi totdeauna biruitor în toate luptele sale - și binecuvântat în orice vreme a lui.
13 - Sunt multe rele pe care le faci în viață fără să vrei. Acestea au și ele urmările lor nefericite.
Dacă tu ești bun, urmările nefericite ale relelor tale le vei suporta tu.
Dacă ești rău, vei lăsa să le suporte alții.
14 - Celui iubitor, iubirea îi surâde de pretutindeni.
Celui curat, curăția îi înveselește privirea la orice pas.
Și celui ce dorește după Dumnezeu, El îi iese în întâmpinare pe orice drum și la orice întoarcere.
15 - Temerile cele prea ușoare și îndrăznelile cele prea grele, fac să crească în inima noastră îndoielile cele mai stăruitoare.
Înțelepciunea este a ști întotdeauna să afli calea de mijloc dintre acestea, de a o ține mereu și de a nu o pierde niciodată, nici noaptea și nici iarna. Nici când umbli singur, nici când ajungi în gloată.
16 - Dumnezeu este atât de departe de noi, - și totuși nu este străin nici unuia.
Este atât de apropiat de fiecare - și totuși nu este familiar nimănuia.
Este atât de Nemărginit - și totuși neîndestul.
Atât de pretutindeni încât parcă nu-I nicăieri.
17 - Istoria datoriilor noastre este o zbuciumare între cerințele împărățiilor lumii acesteia și între cerințele Împărăției lui Dumnezeu.
Și tocmai acesta este semnul că vremea împărățiilor lumești a trecut - și că vremea Împărăției lui Dumnezeu este aci.
Fiindcă ceea ce este sigur și prezent, nu te zbuciumă.
18 - Doamne, când va veni încercarea în viața mea, adu-mi aminte că eu Ți-am cerut-o pentru curățirea mea.
Când va veni îngreuierea inimii mele, - adu-mi aminte că eu am mustrat pe alții pentru ea.
Când îmi va veni ispita, - adu-mi aminte că eu am judecat pe alții pentru că s-au lăsat biruiți.
Iar în clipele de frică, adu-mi aminte de tot ce Ți-am promis eu cu legământ veșnic,
- și nu mă lăsa niciodată să cad uitând, acesteia.
19 - Doamne, pe cei care dorm trezește-i ca să nu-i prindă Satana dormind, ci să-i afle treji, pentru a lupta cu el.
Astfel fă-ne Doamne să vezi Tu la sfârșitul luptelor noastre, fața noastră biruitoare și capul șarpelui zdrobit.
20 - Mi-am simțit sufletul ca un vrej îndrăzneț care se răsucește sprijinindu-se de o rază, spre Lumină.
Am găsit coloana fără de sfârșit a dragostei Tale... Și acum sufletul meu urcă în spirale fericite în jurul ei spre cer.
Curând va ajunge dincolo de Timp, - și oprindu-se la picioarele Tale, va deveni imn,
ori va deveni o rază de aur,
ori va deveni un suspin de dragoste împlinită,
și Tu îl vei săruta de patru ori:
- pe fruntea care a gândit frumos,
pe gura care a vorbit dulce,
pe ochiul care a privit drept
și pe cel care a plâns iubitor: În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin.