Lângă Poarta Veşniciei
Traian Dorz - Cântările din Urmă
Lângă Poarta Veşniciei îmi pun faptele-n cântar
dar oricât mi-au fost de bune, astăzi fără preţ îmi par.
Doamne, cum să cred prin fapte
c-aş intra-n Cetatea Ta
numai harul, numai harul
singur e salvarea mea!
Iată din belşugul pâinii ce mi-ai dat-o ne-ncetat
câtă mi-am oprit-o mie, iar la alţii câtă-am dat!
Iată din iertarea multă care-am tot primit-o eu
ce uşor mi-am dat-o mie iar la alţii cât de greu!
Iată, din blândeţea dulce care-ntruna am primit
cât de larg am fost cu mine, iar cu alţii ce zgârcit!
Şi din marea-mi datorie, chiar puţinul ce l-am dat
Doamne, cât e cu mândrie şi cu laude-ntinat!