Lăsaţi-mă s-alerg
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Lăsaţi-mă s-alerg voios,
grăbit spun cui mă-ntreabă,
că-n ascultarea lui Hristos
se cere mers cu grabă.
Nu-mpovăraţi iubirea mea
cu tot ce rugineşte,
nici cu ce furii pot lua
sau molia-nvecheşte.
Nu chinuiţi a mele zări
cu şoaptele lăsate,
lăsaţi-mi slobode cărări
virtuţilor curate.
Dispreţuiesc tot ce-i deşert,
arunc tot ce mă ţine,
nădăjduiesc, şi uit, şi iert,
şi înţeleg pe-oricine.
Las bătrâneţea-ntârziind
să-şi tragă neputinţa
şi-alerg spre unde, strălucind,
m-aşteaptă umilinţa.
Las tot ce-i căldicel şi las
umblarea cea uşoară,
căci ziua ce mi-a mai rămas
se-apropie de seară.
Grăbit lucrez cât pot voios
grăbit spun cui mă-ntreabă,
grăbit alerg - după Hristos
se cere mers cu grabă!