Lăsați-mă s-alerg
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Lăsați-mă s-alerg voios,
grăbit spun cui mă-ntreabă,
că-n ascultarea lui Hristos
se cere mers cu grabă.
Nu-mpovărați iubirea mea
cu tot ce ruginește,
nici cu ce furii pot lua
sau molia-nvechește.
Nu chinuiți a mele zări
cu șoaptele lăsate,
lăsați-mi slobode cărări
virtuților curate.
Disprețuiesc tot ce-i deșert,
arunc tot ce mă ține,
nădăjduiesc, și uit, și iert,
și înțeleg pe-oricine.
Las bătrânețea-ntârziind
să-și tragă neputința
și-alerg spre unde, strălucind,
m-așteaptă umilința.
Las tot ce-i căldicel și las
umblarea cea ușoară,
căci ziua ce mi-a mai rămas
se-apropie de seară.
Grăbit lucrez cât pot voios
grăbit spun cui mă-ntreabă,
grăbit alerg - după Hristos
se cere mers cu grabă!