Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?
În toate cazurile de abateri, nici legile din lume nu osândesc pe om, înainte de a-i da posibilitatea să se apere.
Şi - dacă poate - să-şi îndreptăţească fapta, apărându-şi-o şi motivând-o.
Numai unde judecătorii sunt nelegiuiţi şi alcătuirea legii este nedreaptă, nu-i aşa.
Doar în cazul Domnului Isus, doar în cazul Evangheliei şi al celor credincioşi, aproape toate legile omeneşti nu au o judecată ci au o prejudecată.
Omenirea are de fapt, două feluri de legi după care se conduce: unele scrise, altele nescrise.
După cele scrise îşi judecă prietenii, după cele nescrise îşi judecă duşmanii.
Cum Dumnezeu a fost considerat de către oameni, aproape totdeauna ca un duşman al lor, ei L-au judecat mereu pe El şi pe ai Săi, după legile lor nescrise, care condamnau fără drept de apărare. În cazul lui Hristos şi în cazurile alor Săi, hotărârea de moarte este dată mult înainte ca Cel Nevinovat să fi fost prins.
Orice ar mai încerca apoi Victima Nevinovată, orice motive ar căuta şi ar aduce în apărarea ei, este zadarnică!
Legile nescrise ale omenirii sunt necruţătoare!
Totuşi de ochii celorlalţi, de ochii poporului neputincios,
care, chiar dacă văd nedreptatea cu care se judecă tot n-au ce să facă şi n-au cum s-o împiedice,
- legea scrisă vine totdeauna cu o motivare a fărădelegii săvârşite.
În felul acesta, legiuitorul criminal crede că şi-a putut acoperi faţa şi şi-a putut spăla mâinile, cum a crezut Pilat.
Căci conştiinţa şi aşa, crede el, nu se poate vedea de pe stradă şi nu se poate şti de către mulţime.
Dar fărădelegea pe care n-o spală Hristos, n-o poate acoperi nici zidurile, nici casele de fier, nici cenuşa, nici istoria, nici mormintele.
Şi aşa este fărădelegea săvârşită împotriva lui Hristos şi împotriva celor nevinovaţi.
Doamne Dumnezeule care ai pus Legea Ta în conştiinţa fiecărui om şi în tot ce se vede şi se aude,
Te rugăm împiedică nelegiuirea acelora care în numele Legii umblă săvârşind nelegiuirea şi în Numele Dreptului umblă călcând orice drept al celor ce n-au nici puterea nici posibilitatea să se apere.
Apără Tu credinţa Ta şi nevinovaţii Tăi.
Fii Doamne Tu Puternicul Apărător al nevinovaţilor slabi care gem şi plâng şi sufăr sub apăsarea continuă a fricii şi a dreptăţii celor mai tari decât ei.
Vino în apărarea lor după făgăduinţa Ta şi scapă-i cu puterea Ta,
rupând arcul cu care se mândreşte nedreptul asupritor.
Amin.