Legea noastră osândește ea pe un om înainte ca să-l asculte și să știe ce face?
În toate cazurile de abateri, nici legile din lume nu osândesc pe om, înainte de a-i da posibilitatea să se apere.
Și - dacă poate - să-și îndreptățească fapta, apărându-și-o și motivând-o.
Numai unde judecătorii sunt nelegiuiți și alcătuirea legii este nedreaptă, nu-i așa.
Doar în cazul Domnului Isus, doar în cazul Evangheliei și al celor credincioși, aproape toate legile omenești nu au o judecată ci au o prejudecată.
Omenirea are de fapt, două feluri de legi după care se conduce: unele scrise, altele nescrise.
După cele scrise își judecă prietenii, după cele nescrise își judecă dușmanii.
Cum Dumnezeu a fost considerat de către oameni, aproape totdeauna ca un dușman al lor, ei L-au judecat mereu pe El și pe ai Săi, după legile lor nescrise, care condamnau fără drept de apărare. În cazul lui Hristos și în cazurile alor Săi, hotărârea de moarte este dată mult înainte ca Cel Nevinovat să fi fost prins.
Orice ar mai încerca apoi Victima Nevinovată, orice motive ar căuta și ar aduce în apărarea ei, este zadarnică!
Legile nescrise ale omenirii sunt necruțătoare!
Totuși de ochii celorlalți, de ochii poporului neputincios,
care, chiar dacă văd nedreptatea cu care se judecă tot n-au ce să facă și n-au cum s-o împiedice,
- legea scrisă vine totdeauna cu o motivare a fărădelegii săvârșite.
În felul acesta, legiuitorul criminal crede că și-a putut acoperi fața și și-a putut spăla mâinile, cum a crezut Pilat.
Căci conștiința și așa, crede el, nu se poate vedea de pe stradă și nu se poate ști de către mulțime.
Dar fărădelegea pe care n-o spală Hristos, n-o poate acoperi nici zidurile, nici casele de fier, nici cenușa, nici istoria, nici mormintele.
Și așa este fărădelegea săvârșită împotriva lui Hristos și împotriva celor nevinovați.
Doamne Dumnezeule care ai pus Legea Ta în conștiința fiecărui om și în tot ce se vede și se aude,
Te rugăm împiedică nelegiuirea acelora care în numele Legii umblă săvârșind nelegiuirea și în Numele Dreptului umblă călcând orice drept al celor ce n-au nici puterea nici posibilitatea să se apere.
Apără Tu credința Ta și nevinovații Tăi.
Fii Doamne Tu Puternicul Apărător al nevinovaților slabi care gem și plâng și sufăr sub apăsarea continuă a fricii și a dreptății celor mai tari decât ei.
Vino în apărarea lor după făgăduința Ta și scapă-i cu puterea Ta,
rupând arcul cu care se mândrește nedreptul asupritor.
Amin.