Liniştire şi vindecare
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Oamenii îşi caută liniştirea şi vindecarea lor prin spitale, sanatorii, locuri de odihnă... Şi uneori li se pare că o află.
Dar salvarea şi vindecarea adevărată atât pentru trupul cât şi pentru sufletul omului se află numai într-un singur loc: la Golgota, la picioarele Crucii Mântuitorului nostru Isus Hristos. Acolo Domnul nostru Isus Hristos purtând păcatele noastre, cauza bolii şi neliniştii noastre, ne-a câştigat singura noastră salvare. Vindecând sufletul nostru, El ne vindecă şi trupul.
Însă numai dacă venim cu adevărat la El.
2 - A fost o vreme când eram mici, de aceea să nu-i uităm pe cei ce ne-au crescut.
Am fost slabi, - să nu-i uităm pe cei ce ne-au purtat.
Am fost săraci, - să le fim recunoscători celor care ne-au îmbogăţit.
Am avut nevoie să fim ajutaţi... Când nu mai avem nevoie de ei, - să nu uităm că am avut.
3 - Durerea are numai trecut
fericirea are numai prezent
speranţa are numai viitor
- dragostea le are pe toate.
4 - Viaţa mea se aseamănă cu viaţa fiecărui semen al meu... şi viaţa fiecărui semen al meu se aseamănă cu viaţa mea.
Tot ce am trăit eu poate să trăiască oricare alt om. Şi tot ce i s-a putut întâmpla fiecăruia - mi se poate întâmpla şi mie.
Astfel fiecare semen al meu să se regăsească în viaţa mea, în scrisul meu, în experienţele mele, pentru ca pe fiecare să-l pot ajuta să pornească de la starea sa, până la Ţinta Fericită care este Hristos, Mântuitorul nostru al fiecăruia şi al tuturor.
Acesta este scopul meu, rostul meu, destinul meu,
şi pentru aceasta, numai pentru aceasta exist.
5 - Râul vieţii mele a curs atât de puţin printre luminişuri - şi atât de mult printre scrâşnete.
Dar din toate s-a alcătuit Cântarea Cântărilor mele, fiindcă dragostea Preaiubitului meu mi-a fost totdeauna nedespărţită şi dulce.
6 - Păcatul este cancerul văzut sau ascuns, care duce totdeauna la pierzare pe acel care-l are şi căruia nu i-l operează Hristos, Răscumpărătorul, Singurul Vindecător al acestei ucigătoare boli.
7 - Hristos, Binefăcătorul nostru, cere consimţirea voinţei noastre la orice vindecare a noastră.
- Vrei să te faci sănătos? - întreabă El.
Fără voinţa ta puternică, Dumnezeu nu-ţi face nimic.
Voieşte deci să te mântuieşti, - şi te vei mântui.
8 - Numai Vindecătorul nostru Isus Hristos, Singurul, poate să ne tămăduiască de suferinţa de orice fel, şi trupească şi sufletească. El ni le-a luat pe toate asupra Lui.
Cauza tuturor e păcatul, iar El a venit să înlăture această cauză.
Iertarea lui Hristos deci, poate însănătoşi atât trupul cât şi sufletul.
Întăreşte Doamne voinţa noastră, ca să primească voinţa Ta.
Aşa vom fi vindecaţi deplin.
9 - Raţiunea noastră trebuie să aibă un sentiment
sentimentul nostru trebuie să aibă o raţiune
- una fără cealaltă duce numai la rău.
10 - Fiecare om este dator să crească pe urmaşul său întocmai cu aceleaşi cuvinte şi în aceeaşi credinţă cu care l-a crescut pe el înaintaşul său.
Acesta este drumul păstrării învăţăturii sănătoase şi al continuării credinţei adevărate.
Oricine rupe acest lanţ de aur va păcătui nu numai împotriva sufletului său ci împotriva sufletelor întregului său neam.
11 - Frumoasă este meditaţia asupra Cuvântului Sfânt când este împreună cu rugăciunea şi mai ales cu binefacerea.
Numai îndeletnicirea cu aceste trei, fereşte de păcat.
Şi aduc creşterea în harul lui Dumnezeu.
12 - Învaţă pe fiul tău să muncească harnic şi să trăiască smerit
şi învaţă-l să caute totdeauna mai întâi folosul altora, apoi pe al său în temerea de Dumnezeu
- aceasta este adevărata învăţătură mântuitoare şi fericită pentru sufletul şi viaţa fiului tău
şi pentru a ta.
13 - Adevăratul slujitor al lui Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, nu-şi vinde pâinea lui, ci o dăruieşte.
Învăţătura bună şi dragostea adevărată, n-au preţ...
Cine le dă pentru bani, şi le dispreţuieşte singur.
Fericit cine îşi câştigă pâinea sa cu sudoarea sa şi nu cu a altora.
Fericit cine şi-o aruncă pe ape... ea se va întoarce la el prin cer.
14 - Mai bine fără nici un prieten, decât cu unul ticălos.
Mai bine să nu mergi nicăieri, decât să apuci pe un drum rătăcit.
Şi mai bine să nu ştii nimic, decât să ştii stricat.
- Fiindcă cine n-are nici un prieten, cine nu merge nicăieri şi cine nu ştie nimic - acela nu se pierde totdeauna, dar cine are un prieten rău, cine apucă pe un drum rătăcit şi cine ştie stricat, - acela!
15 - Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Iubirea din inima ta, îţi modelează inima după forma comorii pe care o iubeşti.
Iubeşte frumosul - şi vei avea o inimă frumoasă.
Iubeşte curăţia - şi vei avea o inimă curată.
Iubeşte sinceritatea şi smerenia - şi vei avea o inimă sfântă.
16 - Toate lucrurile au însemnătate, dar numai pentru clipe sau ceasuri, - cel mult pentru zile.
După câteva zile totul se învecheşte, se obişnuieşte, se uită.
Singurul lucru cu însemnătate veşnică este mântuirea sufletului, este naşterea din nou, este dobândirea lui Hristos. Singura clipă netrecătoare este clipa mântuirii. Şi singura Comoară Veşnică este Domnul Hristos.
Nu te linişti şi nu te odihni până ce le vei dobândi acestea trei.
17 - Necazul este cu adevărat o nenorocire pentru om numai când el nu-L are pe Hristos Mântuitorul.
Pentru că singura nenorocire este lipsa mântuirii
şi singura pierdere adevărată este numai pierderea sufletului, fiindcă toate celelalte comori sunt pieritoare. Singură aceasta este veşnică.
18 - O singură îmbrăţişare fierbinte - răscumpără zece despărţiri, pentru că nimic nu vindecă sufletul ca o iubire adevărată.
O bucurie dulce, răscumpără o sută de amărăciuni, fiindcă nimic nu-i mai dulce pentru o inimă omenească decât o bucurie mare aici unde totul este mic.
Şi o mântuire adevărată răscumpără o mie de căderi şi lupte, pentru că toate acestea au fost în preţul pe care ea l-a cerut pentru dobândirea ei.
Dacă sfârşitul e fericit, - tot ce ai dat pentru el, era nevoie să dai.
Nu-ţi pară rău.
19 - O inimă bună nu îmbătrâneşte niciodată pentru că bunătatea o ţine mereu fragedă, proaspătă, frumoasă.
Cu un om bun nu te urăşti niciodată, fiindcă el este un izvor curat şi o pâine caldă. Pe acestea le doreşti şi le iubeşti totdeauna.
Şi pe o dragoste adevărată o preţuieşti mai mult decât viaţa, fiindcă viaţa fără dragoste este un chin de neîndurat, pe când dragostea adevărată îţi dă viaţa veşnică.
20 - Niciodată să nu-ţi pierzi speranţa.
Totdeauna când pare că totul e pierdut, - Dumnezeu face să-ţi apară de undeva o lumină salvatoare.
Atunci inima ta va tresări şi va dori iarăşi viaţa.
Speranţa poartă cu uşurinţă orice povară. În ea este putere şi curaj, pentru că este credinţă şi dragoste.
Cea mai mare crimă este să ucizi speranţa cuiva când mai este
şi cea mai mare binefacere este să o învii când a murit.
În tine - sau în alţii.