Loviţi am fost
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Loviţi am fost cu ură şi prigoniţi avar
trecutul vieţii noastre e-un lung şi greu calvar
fiindcă-am vrut să-i ducem pe-ai noştri la Hristos
să-i facem să cunoască un cer mai luminos...
Dar nu vrem să ne plângem căci ştim ce ni s-a spus
că-n calea mântuirii necazuri sunt de dus
că-adânc vom fi de lume loviţi şi sfâşiaţi...
- De lume da,
dar cine credea că şi de fraţi!
O, am ştiut că lumea străină de Hristos
nu poate să iubească Cuvântul luminos
n-am aşteptat primire la ea, nici gând curat
- dar de la cei ce strigă că-s fraţi - am aşteptat!
Cei prigoniţi au dreptul la cinstea tuturor
ei sufăr pentru Domnul, - e sfânt avutul lor!
şi nimeni n-are-n lume vreun drept sau vreun temei
să-l ia - ci să respecte în totul tot ce-au ei.
- Dar ce-aţi făcut voi oare cei ce vă spuneţi fraţi
- că suferiţi alături de noi vă prefăceaţi
când aţi văzut că suntem bătuţi şi risipiţi
v-aţi dus la fraţii noştri să-i rupeţi şi-amăgiţi
v-aţi dus vorbind de milă, de dragostea de fraţi
dar vă gândeaţi la turmă s-o rupeţi, s-o furaţi
v-aţi dus vorbind făţarnic că suferiţi cu noi
să fiţi primiţi în casă,
să dezbinaţi apoi!...
Am fost luaţi de-acasă lăsând tot ce-am avut,
- un sfânt respect de toate s-aveţi s-ar fi căzut.
Cu-atât mai mult aceasta cu cât v-aţi adăpat
şi v-aţi hrănit cu toţii de-aici îndelungat.
- Dar ce-aţi făcut voi oare cu ce-a rămas de noi?
- v-aţi năpustit să rupeţi ca lupii între oi
de-aţi nimicit frumseţea întregului ogor
nălţând spre Cer păcatul unui cumplit omor.
O, nici măcar respectul lumesc nu l-aţi avut
ci-n numele credinţei tot răul ne-aţi făcut
în numele credinţei vrăjmaşul v-a-nşelat
să-ndreptăţiţi păcatul că furtul nu-i păcat,
că a fura un suflet şi-a-l rupe de ai săi,
a nimici-o lucrare, nu-i faptă de călăi!...
În numele durerii adânci ce ne-aţi produs
strigăm după dreptate şi plată la Isus
vă acuzăm de furturi, de pradă şi-nşelări
şi-aducem mărturie pustiuri şi-ntristări,
vă acuzăm de umblet nedemn şi-amăgitor
şi-aducem mărturie dureri ce-n veci ne dor
vă acuzăm de vina coruperii de fraţi
şi-aducem mărturie pe toţi cei dezbinaţi.
Să ia aminte Domnul la tot ce-aţi făptuit
când noi zăceam în lanţuri cu sufletul zdrobit
să ia aminte Domnul la tot ce-aveţi furat
din rodul pentru care am plâns şi-am sângerat
să ia aminte Domnul la cei ce i-aţi ucis
zdrobindu-le credinţa, trăgându-i spre abis
să ia aminte Domnul să judece apoi
şi drept să răsplătească tot ce-aţi făcut cu noi.
Aţi fost în casa noastră!
ştiţi toţi! -
spuneţi din plin:
- dac-am adus vreodată la noi ceva străin,
dac-aţi văzut vreodată ceva nedrept luat
ceva muncit de alţii şi-apoi de noi furat!
Spuneţi de-am fost la alţii,
spuneţi dac-am râvnit,
luând măcar al nostru-napoi, ce-au jefuit,
de strigă-n casa noastră vreo grindă sau vreun cui
furate de la alţii din munca oarecui!
- Dar voi de-atâta vreme trăiţi doar din furat
spunându-i nedreptăţii câştig de drept luat.
Şi după toate acestea tot voi vă supăraţi
că noi n-avem iubire, că nu vă spunem fraţi.
Dar fără osebire cu toţii-aţi fost aşa
v-aţi întrecut de lacomi nedrept a v-aduna
dovadă ni-e pustiul şi multele ruini
cât ne-aţi călcat de lacomi, de cruzi şi de haini.
Priviţi în jurul vostru toţi snopii adunaţi
au fost munciţi de alţii, de alţii seceraţi
prezenţa lor v-acuză, căci nu de la păcat
ci jefuind pe alţii, prin furt i-aţi adunat.
I-aţi rupt nedemn cu şoapte viclene şi i-aţi dus
să-şi calce legământul cel unic ce l-au pus
le-aţi nimicit credinţa făcând din ei apoi
fii ai Gheenei încă mai răi chiar decât voi
căci nu i-aţi dus la Domnul
la El erau dintâi, -
ci i-aţi făcut netrebnici şi fără căpătâi.
I-aţi dus pe-a voastre rele şi-amăgitoare căi
şi nu mai buni sunt astăzi, ci înzecit mai răi.
Să vă plătească Domnul cum meritaţi la toţi
că nu vi-e templu casa ci peşteră de hoţi!
1942.