Lucrarea şi lucrătorul

1 - Lucrătorul care se identifică cu lucrarea pe care o face devine trup şi suflet, soartă şi preţ, cinste şi jertfă cu ea. Când lucrarea sa trece prin foc, el este în ea... se lămureşte cu ea sau arde cu ea.

2 - Profetul care iniţiază o mişcare sfântă este primul care intră în foc... Lucrarea lui iese uneori, dar el nu mai iese. El rămâne acolo, arzând la temelia lucrării sale, pentru că jertfa sa este neapărat cerută şi necesară acolo.

3 - Uneori însă este încercată lucrarea - apoi lucrătorul. Este probată ideea, apoi iniţiatorul ei.

Dacă lucrarea se nimiceşte de la primul foc - nimeni nu mai are nimic cu lucrătorul. Dacă ideea se risipeşte de la primul vânt, iniţiatorul e acoperit de praful uitării.

4 - Dacă un om al lumii face o lucrare omenească, - el şi lucrarea sa oricât ar fi de lăudaţi sunt ca un balon care cu cât se umflă mai mult, cu atâta va fi mai gol. Curând se sparge şi nu se mai alege nimic, nici de om, nici de lucrarea lui.

5 - Dar când un om al lui Dumnezeu face o lucrare sfântă - este altceva. Atunci omul trăieşte prin lucrare iar lucrarea trăieşte prin el.

Şi atunci şi diavolul şi lumea se răscoală puternic împotriva amândurora, lovind când în el când în ea.

6 - Dacă n-ar face o lucrare a lui Dumnezeu, Satana nu i-ar fi făcut nici un rău. Cu cine nu face nimic, Satana nu are nimic.

Dar dacă face o lucrare de aur, atunci are de a face neapărat cu focul. De lucrările fără valoare nu se interesează nici Satan, nici lumea, nici focul.

7 - Lucrarea şi lucrătorul lui Dumnezeu au avut totdeauna de luptat cu aceşti trei potrivnici: Satana, lumea şi focul.

În această înfruntare lucrătorul sau lucrătorii Domnului intră şi ei împreună cu Lucrarea. Ei nu se pot despărţi de ea fiindcă ei trăiesc prin ea, - cum într-un anumit fel şi ea trăieşte prin ei.

8 - Câtă vreme Lucrarea Domnului nu este încă trecută prin furtuni şi nelămurită prin foc, în mijlocul ei sunt mulţi-mulţi. Şi sunt multe-multe.

Este ca năvodul cufundat în apa largă şi adâncă - prin el se mişcă libere orice fel de vietăţi curate şi necurate. Ci numai când este tras la uscat şi începe alegerea, atunci se vede cu adevărat câte lighioane necurate au putut fi în el.

9 - Din focul primelor cuptoare nu numai Lucrarea Domnului şi primul ei lucrător au ieşit frumos, ci mulţi alţii şi lucrările lor, au ieşit strălucind.

Cu ce faţă luminoasă au umblat aceştia apoi până la sfârşit printre noi!...

10 - Dar s-a putut vedea cu nespusă durere şi că acolo în flăcări au ars şi mai mulţi, nemaiajungând să mai iasă niciodată din ele. Lucrul acesta s-a putut vedea prin lipsa lor de la lucru după ce a trecut vremea încercării.

11 - Dar în cuptorul de foc prin care Dumnezeu trece Lucrarea Sa este ascunsă o mare taină.

Domnul Isus nu Şi-a dus pe ucenicii Săi prin încercări doar la sfârşitul misiunii lor - ci la început. Tot aşa Biserica Domnului nu şi-a avut la sfârşitul chemării ei de pe pământ marile ei cerneri - ci la început.

12 - Tot aşa încercările cele mari prin care a trecut Lucrarea şi Oastea Domnului au avut loc chiar de la începutul ei. A fost examenul cel greu de admitere în şcoala lui Dumnezeu, - prin care ea să poată primi împuternicirea de a merge la lucru în Numele Lui.

13 - Încercările acestea au fost pregătirea pentru ca ea să ştie cum să îndure mai departe pe cei care vor fi aduşi de îngeri în viitor în şcoala ei mântuitoare.

14 - Cuptoarele au fost numai o pustie a experienţelor prin care a trebuit să umble înainte de a intra în măreaţa sa istorie viitoare.

15 - Căci după cum istoria măreţiei lui Israel nu sfârşea cu pustia ci abia începea cu ea, tot aşa istoria Oastei Domnului nu sfârşeşte cu luptele şi cernerile ei din cei patruzeci de ani ai ei - ci cred că cu ei începe.

16 - Hristos are nevoie să treacă printre noi în toate ipostazele istoriei Bisericii, spre a-Şi alege pe toţi cei care vin în Lucrarea Sa pentru ce vin. Şi pentru ce stau acolo.

17 - Am cunoscut pe hristosul cel pus în cinste... Şi o mare mulţime dintre noi şi l-au ales pe acesta, ca domn al lor.

Am cunoscut pe hristosul cel oficial şi o altă mulţime dintre noi s-au desprins şi s-au ataşat de acesta.

18 - Am cunoscut pe hristosul cel comod, parfumat, ceremonios şi elegant - pe hristoşii bogaţi, satisfăcuţi, ori indiferenţi, ori orizontali - şi ce mulţi s-au alipit şi s-au dus cu aceşti falşi hristoşi...

19 - Dar astfel de hristoşi fug totdeauna de cuptorul de foc şi fac totul ca niciodată să n-aibă de-a face cu el. Fiindcă ei nu pot trece prin el, nici lucrarea lor. Rămân acolo cenuşă şi nimic.

20 - Dacă şi noi am fi avut parte de aceştia şi de lucrarea lor n-am fi ajuns niciodată în cuptoarele aprinse.

Dar Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi şi ne-a făcut parte de Hristosul Său Cel Unic şi Adevărat. Şi ne-a înscris în Oastea Lui cea vie şi jertfitoare - şi ne-a învrednicit astfel de Harul de a suferi împreună cu El.

Acest Har este unicul care ne şi îndreptăţeşte să nădăjduim că vom fi cu El şi în slavă.

Amin.