Lucrarea și lucrătorul
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Lucrătorul care se identifică cu lucrarea pe care o face devine trup și suflet, soartă și preț, cinste și jertfă cu ea. Când lucrarea sa trece prin foc, el este în ea... se lămurește cu ea sau arde cu ea.
2 - Profetul care inițiază o mișcare sfântă este primul care intră în foc... Lucrarea lui iese uneori, dar el nu mai iese. El rămâne acolo, arzând la temelia lucrării sale, pentru că jertfa sa este neapărat cerută și necesară acolo.
3 - Uneori însă este încercată lucrarea - apoi lucrătorul. Este probată ideea, apoi inițiatorul ei.
Dacă lucrarea se nimicește de la primul foc - nimeni nu mai are nimic cu lucrătorul. Dacă ideea se risipește de la primul vânt, inițiatorul e acoperit de praful uitării.
4 - Dacă un om al lumii face o lucrare omenească, - el și lucrarea sa oricât ar fi de lăudați sunt ca un balon care cu cât se umflă mai mult, cu atâta va fi mai gol. Curând se sparge și nu se mai alege nimic, nici de om, nici de lucrarea lui.
5 - Dar când un om al lui Dumnezeu face o lucrare sfântă - este altceva. Atunci omul trăiește prin lucrare iar lucrarea trăiește prin el.
Și atunci și diavolul și lumea se răscoală puternic împotriva amândurora, lovind când în el când în ea.
6 - Dacă n-ar face o lucrare a lui Dumnezeu, Satana nu i-ar fi făcut nici un rău. Cu cine nu face nimic, Satana nu are nimic.
Dar dacă face o lucrare de aur, atunci are de a face neapărat cu focul. De lucrările fără valoare nu se interesează nici Satan, nici lumea, nici focul.
7 - Lucrarea și lucrătorul lui Dumnezeu au avut totdeauna de luptat cu acești trei potrivnici: Satana, lumea și focul.
În această înfruntare lucrătorul sau lucrătorii Domnului intră și ei împreună cu Lucrarea. Ei nu se pot despărți de ea fiindcă ei trăiesc prin ea, - cum într-un anumit fel și ea trăiește prin ei.
8 - Câtă vreme Lucrarea Domnului nu este încă trecută prin furtuni și nelămurită prin foc, în mijlocul ei sunt mulți-mulți. Și sunt multe-multe.
Este ca năvodul cufundat în apa largă și adâncă - prin el se mișcă libere orice fel de vietăți curate și necurate. Ci numai când este tras la uscat și începe alegerea, atunci se vede cu adevărat câte lighioane necurate au putut fi în el.
9 - Din focul primelor cuptoare nu numai Lucrarea Domnului și primul ei lucrător au ieșit frumos, ci mulți alții și lucrările lor, au ieșit strălucind.
Cu ce față luminoasă au umblat aceștia apoi până la sfârșit printre noi!...
10 - Dar s-a putut vedea cu nespusă durere și că acolo în flăcări au ars și mai mulți, nemaiajungând să mai iasă niciodată din ele. Lucrul acesta s-a putut vedea prin lipsa lor de la lucru după ce a trecut vremea încercării.
11 - Dar în cuptorul de foc prin care Dumnezeu trece Lucrarea Sa este ascunsă o mare taină.
Domnul Isus nu Și-a dus pe ucenicii Săi prin încercări doar la sfârșitul misiunii lor - ci la început. Tot așa Biserica Domnului nu și-a avut la sfârșitul chemării ei de pe pământ marile ei cerneri - ci la început.
12 - Tot așa încercările cele mari prin care a trecut Lucrarea și Oastea Domnului au avut loc chiar de la începutul ei. A fost examenul cel greu de admitere în școala lui Dumnezeu, - prin care ea să poată primi împuternicirea de a merge la lucru în Numele Lui.
13 - Încercările acestea au fost pregătirea pentru ca ea să știe cum să îndure mai departe pe cei care vor fi aduși de îngeri în viitor în școala ei mântuitoare.
14 - Cuptoarele au fost numai o pustie a experiențelor prin care a trebuit să umble înainte de a intra în măreața sa istorie viitoare.
15 - Căci după cum istoria măreției lui Israel nu sfârșea cu pustia ci abia începea cu ea, tot așa istoria Oastei Domnului nu sfârșește cu luptele și cernerile ei din cei patruzeci de ani ai ei - ci cred că cu ei începe.
16 - Hristos are nevoie să treacă printre noi în toate ipostazele istoriei Bisericii, spre a-Și alege pe toți cei care vin în Lucrarea Sa pentru ce vin. Și pentru ce stau acolo.
17 - Am cunoscut pe hristosul cel pus în cinste... Și o mare mulțime dintre noi și l-au ales pe acesta, ca domn al lor.
Am cunoscut pe hristosul cel oficial și o altă mulțime dintre noi s-au desprins și s-au atașat de acesta.
18 - Am cunoscut pe hristosul cel comod, parfumat, ceremonios și elegant - pe hristoșii bogați, satisfăcuți, ori indiferenți, ori orizontali - și ce mulți s-au alipit și s-au dus cu acești falși hristoși...
19 - Dar astfel de hristoși fug totdeauna de cuptorul de foc și fac totul ca niciodată să n-aibă de-a face cu el. Fiindcă ei nu pot trece prin el, nici lucrarea lor. Rămân acolo cenușă și nimic.
20 - Dacă și noi am fi avut parte de aceștia și de lucrarea lor n-am fi ajuns niciodată în cuptoarele aprinse.
Dar Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi și ne-a făcut parte de Hristosul Său Cel Unic și Adevărat. Și ne-a înscris în Oastea Lui cea vie și jertfitoare - și ne-a învrednicit astfel de Harul de a suferi împreună cu El.
Acest Har este unicul care ne și îndreptățește să nădăjduim că vom fi cu El și în slavă.
Amin.