Lumea chefuia și râdea de lucrul lui
Pr. Iosif Trifa - Corabia lui Noe
Biblia ne spune că se făcuse în lume o stricăciune generală. „Se stricase tot pământul și tot omul se abătuse de la calea lui” (ca și azi). În mijlocul acestei lumi stricate a început Noe să-și lucreze corabia. Ce vor fi zis oamenii văzând pe Noe că începe a clădi o casă așa de mare? Cu siguranță, vor fi sărit la el cu întrebări de batjocură:
- Ce faci, moșule?... ce va fi cu șura asta așa de mare? Ai de gând să te îmbogățești?...
- Dragii mei, - le va fi răspuns Noe - Domnul mi-a spus că va pierde pământul cu potop... lăsați-vă de răutăți... Veniți să ne facem corabie de mântuire!...
- Ce potop?... Ce Dumnezeu?... - vor fi zis păcătoșii. Ai înnebunit, moșule? Moș Noe și-a pierdut mințile!...
Dar Noe tăcea și lucra. Lucra și plângea de mila unei lumi pe care o aștepta potopul dar ea nu voia să se trezească din răutăți. Lucrurile se vor fi petrecut așa cum arată chipurile de mai sus. Noe cu familia lui lucra la corabia mântuirii, iar lumea chefuia și petrecea. Chefuitorii îl vor fi arătat cu degetul pe Noe, strigând în batjocură:
- Uitați-vă, măi, că a înnebunit moș Noe... S-a apucat să-și facă o șură mare... Cică vine potopul... ne-a chemat și pe noi în șura lui.
- Lasă, moș Noe, că venim noi în șura ta... Lucrează numai și o gată, c-apoi venim și noi cu lăutarii, să facem în ea o petrecere, că tare-i potrivită pentru treaba asta!
Lumea batjocorea lucrarea lui Noe, dar Noe tăcea și lucra. Lucra și plângea de mila unei lumi pe care o aștepta prăpădul. Ceea ce s-a petrecut pe vremea lui Noe, se petrece și azi. Să ne închipuim că s-ar ivi un ales al Domnului și ar începe să strige prin lume: „Oameni buni, să știți că vine prăpădul lumii... Domnul mi-a spus acest lucru... lăsați-vă de răutăți!” Ce credeți, l-ar asculta cineva? Da, de unde? Lumea ar râde de vestirea lui și și-ar vedea înainte de păcate și fărădelegi. Ba încă, pe vestitor l-ar înhăța și poliția, spunând că „tulbură” viața oamenilor.
Dar ceea ce s-a întâmplat pe timpul lui Noe, se întâmplă și azi, fără să se ivească vreun Noe.
Ca pe vremea lui Noe, lumea e împărțită și azi în două tabere. De o parte sunt cei puțini-puțini care lucrează la corabie, care sunt cuprinși și aprinși de dorul mântuirii sufletești - iar de altă parte sunt cei mulți-mulți care își văd de păcate și nici habar nu au de cele sufletești.
Lumea cea mare râde și azi și își bate joc de cei puțini care lucrează corabia mântuirii lor sufletești. Un ostaș din Oastea Domnului îmi spunea că i-a chemat pe oameni să vină și ei la citirile biblice pe care le țin ostașii Domnului, să asculte și ei învățături sufletești. „Venim bucuroși, venim cu toții - i-au răspuns oamenii - dacă aveți acolo... rachie și lăutari”.
Lumea a fost, este și va fi până la sfârșitul ei, împărțită în două tabere: în „oamenii cei lumești” - care n-au nici o înțelegere și nici o plăcere pentru cele sufletești - și în „oamenii cei duhovnicești”, care se zoresc după lucrul mântuirii sufletești (Rom 8).
Tu, cititorule, din care tabără ești?
„Precum a fost în zilele lui Noe” așa e și azi și așa va fi și în ziua când va sosi sfârșitul lumii. Ziua aceea îi va apuca pe oameni chefuind și petrecând, ca pe timpul lui Noe. A spus Însuși Mântuitorul acest lucru: „Că precum a fost în timpul lui Noe, așa va fi și la venirea Fiului Omului. Precum era în zilele cele mai înainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic până când a venit potopul și i-a luat pe toți, așa va fi și la venirea Fiului Omului” (Mt 24, 37-39). Ah, în ce grozavă orbie sufletească trăiește lumea de azi... o orbie după care vor veni prăpădul și pieirea.
Trăim vremuri biblice. Trăim parcă vremuri prevestitoare despre ziua cea mare când „Fiul Omului va veni fără de veste pe norii cerului, să judece pământul (Mt 25). Trăim vremuri în care parcă cerul de sus ne strigă: „Oameni buni, vine urgia!... Lăsați-vă de răutăți și păcate!” Însă oamenii își văd înainte de păcate și fărădelegi și râd de cei ce predică întoarcerea la Dumnezeu. Cu adevărat, „precum a fost în zilele lui Noe”, așa e și azi.
Un ostaș din Oastea Domnului - Henț Florea, cantor în comuna Clit, Bihor - îmi scrie: „Cucernice părinte sufletesc! Minunată este predica lui Noe cu corabia. Parcă văd cum va fi râs de moș Noe când a strigat pe oameni să se lase de răutăți, dar ei nici habar n-au avut de cele sufletești.
Eu sunt cantor la două biserici. Strig și eu la oameni cu cântările, strig cu sfântul Apostol, strig cu sfânta Cazanie, strig cu cărțile ce le-am comandat de la redacția foii «Lumina Satelor», strig în după-amiezi în ulițe și nu aude nimeni. La ascultători tot mai este câte unul, dar la faptă, ba. Ba, încă mai zic către mine că e destul cu ale mele, să mai înceapă și ei cu ale lor vorbe lumești. Iar eu le zic: Bine, dragii mei, vă veți căi voi odată că n-ați ascultat de cuvintele mele, dar atunci va fi prea târziu, întocmai cum au pățit oamenii de pe timpul lui Noe”.
Preabunule Doamne și Tată Ceresc! Poate că și eu sunt din tabăra celor mulți-mulți care nici habar nu au de cele sufletești. Poate că și eu sunt un om lumesc care nu înțelege lucrurile cele duhovnicești și pe oamenii cei duhovnicești. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă să scap înainte de a veni potopul, pieirea sufletului meu! Și după ce am scăpat, ajută-mă să scap și pe alții care trăiesc în pieire și pierzare!