Lumina primită şi dată

1 - Cine a primit mult este dator mult, - fiindcă datoria noastră de a da, creşte în măsura în care primim. După cum un râu are datoria de a da pământului şi mării tot ce i se dă lui din nori şi din izvoare.

2 - Dumnezeu atunci binecuvântează tot ce ne dă El, când oprim pentru noi numai cât este dreptul nostru strict necesar pentru munca şi viaţa noastră, - dar lăsăm să curgă spre alţii ceea ce este mai mult decât acest drept.

Aşa este şi cu lumina ca şi cu pâinea.

3 - Binecuvântarea cerească este la fel şi pentru cel ce dă ca şi pentru cel ce primeşte. Atunci când totul este de aceeaşi înaltă calitate duhovnicească sfinţitoare.

Atunci lumina unora este o revelaţie pentru alţii. Pentru cel ce o dă este o satisfacţie sfântă. Pentru cel ce o primeşte este o condiţie de mântuire.

4 - În lumina adevărată este şi putere. Lumina ne arată o stare din care trebuie să ieşim - şi puterea ne ajută să ieşim din ea. Lumina care ne arată starea în care trebuie să ajungem - şi puterea să ajungem la această stare.

5 - Hristos Domnul nu numai că ne-a izbăvit de sub puterea întunericului dar ne-a şi strămutat în Împărăţia Luminii Sale.

Nu numai că ne-a dat iertarea de toate păcatele noastre, dar ne-a dat şi puterea de a ierta păcatele altora, cu acea satisfacţie divină cu care ne-a iertat El.

6 - Noi ne mişcăm în veci pe cele două dimensiuni ale Crucii: Verticala pe care primim şi Orizontala pe care dăm.

Prin Verticala care vine de Sus şi care duce Sus - noi avem părtăşia cu Dumnezeu şi cu Cerul din care ne coboară toate binecuvântările... Şi pe care suie toate cererile şi mulţumirile noastre.

7 - Şi Orizontala pe care noi trebuie să revărsăm spre semenii noştri din dreapta şi din stânga noastră partea lor din binecuvântările pe care le primim noi.

8 - Hristos Domnul nostru este Punctul Central în care se întretaie aceste două veşnice dimensiuni - şi prin care noi putem primi şi apoi putem da.

Când noi suntem în Hristos, suntem în acel punct fericit prin care vin şi trec toate. Avem din belşug nu numai ce ne trebuie pentru noi, ci şi ceea ce trebuie să dăm altora.

9 - Sfântul Pavel a spus: Pot totul în Hristos, - înţelegând că numai în Hristos Domnul poţi şi primi totul, dar poţi şi da totul. În Hristos nu-ţi păstrezi nimic mai mult decât ţi se cuvine. Şi nu dai nimic mai puţin decât eşti dator.

10 - Pe aceste două dimensiuni divine, noi trebuie să ne rugăm să fim ajutaţi să facem progrese tot mai strălucite. Să ne înălţăm mereu spre Dumnezeu, - şi să ne lărgim mereu spre semeni.

Pentru că Dumnezeu Tatăl pe aceste două dimensiuni ale Crucii Fiului Său Preaiubit ne-a înfiat - şi ne-a înfrăţit. Ne-a înfiat cerului şi ne-a înfrăţit pământului.

11 - În această întrepătrundere sfântă cu Dumnezeu din care primim şi cu semenii noştri cărora le dăm, ni se creează nouă înşine starea cea mai înaltă şi mai deplină a propriei noastre fericiri.

12 - În fiecare început de zi, de lună ori de an, ar trebui ca noi să ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu, să cureţe cu Harul Său ceresc, această conductă a fiinţei noastre prin care ne revarsă spre alţii ceea ce ne vine din El.

Pentru ca noi nici să oprim şi nici să întinăm lumina.

13 - Să ne dăm şi noi toate silinţele să înaintăm în Domnul dintr-o stare mai bună în una şi mai bună prin curăţie. De pe o treaptă înaltă pe una şi mai înaltă prin smerenie. Dintr-o osteneală mai mare la una şi mai mare prin dragostea jertfitoare.

14 - Din aceste stări de înălţare şi profunzime sufletească să putem primi inspiraţia directă şi îmbelşugată de la Dumnezeu, care transformându-se în noi creaţii de cea mai înaltă frumuseţe să îmbogăţească şi să înnobileze sufletele semenilor noştri şi înfăţişarea lumii prin care trecem.

15 - În aceste înalte stări ca pe Tabor unde prin Hristos profeţii s-au întâlnit cu apostolii, unde Vechiul Testament s-a întâlnit cu Noul, unde poporul făgăduinţei trecătoare s-a întâlnit cu noul popor al Făgăduinţei Veşnice, unde Legea s-a întâlnit cu Harul şi Sinai cu Golgota, - toate acestea s-au împlinit în Hristos.

Şi trecând prin El Dincoace, - s-au îndumnezeit.

16 - Să ne îndumnezeim şi noi, trecând cu ele prin El şi devenind dincoace nespus mai mult decât am fost dincolo.

17 - În şcoala Sfintelor Scripturi şi în lucrarea de creaţie în care ne-a chemat şi ne-a pus Domnul nostru Isus Hristos, - noi avem ca Învăţător şi Călăuzitor pe Sfântul Duh.

El ne-a învăţat şi până acum toate - şi pe El să-L rugăm să ne înveţe şi pe viitor. Să ne aşezăm smeriţi la picioarele Sale şi să ascultăm.

18 - Duhul Sfânt va umple în felul acesta sufletele noastre cu lumini mereu noi şi tot mai înălţătoare. În felul acesta creaţiile noastre vor căpăta zboruri noi, scânteieri strălucite, împliniri cereşti.

19 - La aceste înalte cote ale munţilor duhovniceşti, noi vom întâlni duhurile marilor noştri înaintaşi, vom face acea sfântă joncţiune a trecutului cu viitorul... Şi tot ceea ce este încă în noi slăbiciune - va fi înghiţit de putere, tot ce este târâre va deveni zbor înalt şi tot ce este omenesc va deveni divin.

20 - Atunci pentru cerul de deasupra capetelor noastre, va fi binecuvântat şi pământul de sub picioarele noastre. Pentru părinţii noştri luminoşi, vor fi luminaţi şi urmaşii noştri. Şi pentru locul sfânt pe care călcăm - vom fi sfinţiţi şi noi pe deplin...

Şi astfel Ochii Lui nu vor mai vedea nici o nelegiuire în noi. În strălucirea Lui se vor topi toate umbrele noastre.

Slavă veşnică lui Hristos Domnul nostru.

Amin.