Lumina primită și dată
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Cine a primit mult este dator mult, - fiindcă datoria noastră de a da, crește în măsura în care primim. După cum un râu are datoria de a da pământului și mării tot ce i se dă lui din nori și din izvoare.
2 - Dumnezeu atunci binecuvântează tot ce ne dă El, când oprim pentru noi numai cât este dreptul nostru strict necesar pentru munca și viața noastră, - dar lăsăm să curgă spre alții ceea ce este mai mult decât acest drept.
Așa este și cu lumina ca și cu pâinea.
3 - Binecuvântarea cerească este la fel și pentru cel ce dă ca și pentru cel ce primește. Atunci când totul este de aceeași înaltă calitate duhovnicească sfințitoare.
Atunci lumina unora este o revelație pentru alții. Pentru cel ce o dă este o satisfacție sfântă. Pentru cel ce o primește este o condiție de mântuire.
4 - În lumina adevărată este și putere. Lumina ne arată o stare din care trebuie să ieșim - și puterea ne ajută să ieșim din ea. Lumina care ne arată starea în care trebuie să ajungem - și puterea să ajungem la această stare.
5 - Hristos Domnul nu numai că ne-a izbăvit de sub puterea întunericului dar ne-a și strămutat în Împărăția Luminii Sale.
Nu numai că ne-a dat iertarea de toate păcatele noastre, dar ne-a dat și puterea de a ierta păcatele altora, cu acea satisfacție divină cu care ne-a iertat El.
6 - Noi ne mișcăm în veci pe cele două dimensiuni ale Crucii: Verticala pe care primim și Orizontala pe care dăm.
Prin Verticala care vine de Sus și care duce Sus - noi avem părtășia cu Dumnezeu și cu Cerul din care ne coboară toate binecuvântările... Și pe care suie toate cererile și mulțumirile noastre.
7 - Și Orizontala pe care noi trebuie să revărsăm spre semenii noștri din dreapta și din stânga noastră partea lor din binecuvântările pe care le primim noi.
8 - Hristos Domnul nostru este Punctul Central în care se întretaie aceste două veșnice dimensiuni - și prin care noi putem primi și apoi putem da.
Când noi suntem în Hristos, suntem în acel punct fericit prin care vin și trec toate. Avem din belșug nu numai ce ne trebuie pentru noi, ci și ceea ce trebuie să dăm altora.
9 - Sfântul Pavel a spus: Pot totul în Hristos, - înțelegând că numai în Hristos Domnul poți și primi totul, dar poți și da totul. În Hristos nu-ți păstrezi nimic mai mult decât ți se cuvine. Și nu dai nimic mai puțin decât ești dator.
10 - Pe aceste două dimensiuni divine, noi trebuie să ne rugăm să fim ajutați să facem progrese tot mai strălucite. Să ne înălțăm mereu spre Dumnezeu, - și să ne lărgim mereu spre semeni.
Pentru că Dumnezeu Tatăl pe aceste două dimensiuni ale Crucii Fiului Său Preaiubit ne-a înfiat - și ne-a înfrățit. Ne-a înfiat cerului și ne-a înfrățit pământului.
11 - În această întrepătrundere sfântă cu Dumnezeu din care primim și cu semenii noștri cărora le dăm, ni se creează nouă înșine starea cea mai înaltă și mai deplină a propriei noastre fericiri.
12 - În fiecare început de zi, de lună ori de an, ar trebui ca noi să ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu, să curețe cu Harul Său ceresc, această conductă a ființei noastre prin care ne revarsă spre alții ceea ce ne vine din El.
Pentru ca noi nici să oprim și nici să întinăm lumina.
13 - Să ne dăm și noi toate silințele să înaintăm în Domnul dintr-o stare mai bună în una și mai bună prin curăție. De pe o treaptă înaltă pe una și mai înaltă prin smerenie. Dintr-o osteneală mai mare la una și mai mare prin dragostea jertfitoare.
14 - Din aceste stări de înălțare și profunzime sufletească să putem primi inspirația directă și îmbelșugată de la Dumnezeu, care transformându-se în noi creații de cea mai înaltă frumusețe să îmbogățească și să înnobileze sufletele semenilor noștri și înfățișarea lumii prin care trecem.
15 - În aceste înalte stări ca pe Tabor unde prin Hristos profeții s-au întâlnit cu apostolii, unde Vechiul Testament s-a întâlnit cu Noul, unde poporul făgăduinței trecătoare s-a întâlnit cu noul popor al Făgăduinței Veșnice, unde Legea s-a întâlnit cu Harul și Sinai cu Golgota, - toate acestea s-au împlinit în Hristos.
Și trecând prin El Dincoace, - s-au îndumnezeit.
16 - Să ne îndumnezeim și noi, trecând cu ele prin El și devenind dincoace nespus mai mult decât am fost dincolo.
17 - În școala Sfintelor Scripturi și în lucrarea de creație în care ne-a chemat și ne-a pus Domnul nostru Isus Hristos, - noi avem ca Învățător și Călăuzitor pe Sfântul Duh.
El ne-a învățat și până acum toate - și pe El să-L rugăm să ne învețe și pe viitor. Să ne așezăm smeriți la picioarele Sale și să ascultăm.
18 - Duhul Sfânt va umple în felul acesta sufletele noastre cu lumini mereu noi și tot mai înălțătoare. În felul acesta creațiile noastre vor căpăta zboruri noi, scânteieri strălucite, împliniri cerești.
19 - La aceste înalte cote ale munților duhovnicești, noi vom întâlni duhurile marilor noștri înaintași, vom face acea sfântă joncțiune a trecutului cu viitorul... Și tot ceea ce este încă în noi slăbiciune - va fi înghițit de putere, tot ce este târâre va deveni zbor înalt și tot ce este omenesc va deveni divin.
20 - Atunci pentru cerul de deasupra capetelor noastre, va fi binecuvântat și pământul de sub picioarele noastre. Pentru părinții noștri luminoși, vor fi luminați și urmașii noștri. Și pentru locul sfânt pe care călcăm - vom fi sfințiți și noi pe deplin...
Și astfel Ochii Lui nu vor mai vedea nici o nelegiuire în noi. În strălucirea Lui se vor topi toate umbrele noastre.
Slavă veșnică lui Hristos Domnul nostru.
Amin.