Lumină şi întuneric
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Există lumină trupească şi există lumină sufletească - după cum există şi întuneric la fel.
Există orbi de ochii trupeşti, iar aceştia sunt nefericiţi. Dar există orbi de ochii sufleteşti - iar aceştia sunt sigur cei mai nefericiţi dintre toţi oamenii.
2 - Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea şi cunoaşte soarele - dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.
Căci cât de necesar este soarele pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet.
3 - Soarele trupesc ne dă pâinea şi cartea care ne sunt necesare pentru existenţa aceasta trecătoare. Dar Hristos ne dă mântuirea care ne este cea mai necesară nu numai pentru existenţa viitoare şi veşnică, - ci chiar şi pentru asta.
4 - Analfabetismul este una dintre cele mai mari nenorociri ale multor oameni şi ale multor neamuri de pe pământ. Fără lumina cărţii, într-adevăr omul trăieşte şi moare într-un mare întuneric.
Dar şi prea multă cunoaştere lumească, iată că se arată ca o sabie cu două tăişuri. Prea multă învăţătură i-a dus şi îi duce pe mulţi în altfel de întuneric, în îngâmfarea şi exagerarea necontrolată - care îl face pe omul care cunoaşte, de o mie de ori mai nefericit decât cel necunoscător.
5 - Mântuitorul nostru Înţelept şi Smerit a spus odată: Dacă aţi fi orbi (dacă aţi fi analfabeţi) n-aţi avea păcat. Dar fiindcă ziceţi: vedem, - păcatul vostru rămâne.
6 - Un om care nu cunoaşte nimic desigur este nefericit - şi se pierde, dacă se pierde, numai pe el singur, sau pe încă unul sau doi orbi care se iau după el.
Dar un om care cunoaşte rău, este de o mie de ori mai nefericit - şi nu se pierde numai pe el singur ci mai poate pierde pe mulţi.
7 - Toate popoarele din lume se luptă să-şi lichideze analfabetismul firesc. Se fac cursuri, se iniţiază acţiuni, se depun eforturi şi cheltuieli mari pentru a-i scoate pe oameni din întunericul neştiinţei la lumina cărţii... Şi aceasta desigur este un lucru bun.
Dar câte popoare şi ţări oare se luptă să-şi scoată pe cetăţenii lor din analfabetismul păcatului la lumina cunoaşterii lui Dumnezeu?...
8 - Se fac expoziţii de cărţi... se organizează săptămâna cărţii, luna cărţii, casele cărţii...
Dar cine organizează răspândirea Bibliei, luna Bibliei, cercurile de lectură Biblică, Cartea cărţilor, Cartea mântuirii, Cartea sufletului, - pentru lichidarea analfabetismului duhovnicesc?
9 - Cu cât este mai multă cartea trupească, cu atâta scade nivelul sufletesc.
Dar dacă măcar în aceiaşi măsură s-ar răspândi şi Biblia şi cartea sufletească, - cu cât mai minunat ar progresa şi mai sănătos adevărata cultură chiar şi în ce priveşte partea trupească!
10 - Ce fac instituţiile religioase (dacă măcar nu fac oficial nici un fel de acţiune pentru ameliorarea lipsurilor lor trupeşti ale celor suferinzi) - ce fac măcar pentru ameliorarea lipsei sufleteşti ale oamenilor? Căci în această lipsă nu sunt numai cei închişi în vreun loc împrejmuit - ci toţi oamenii care mişună pretutindeni?
11 - Bisericile se mai îngrijesc - de bine, de rău - de cei 2-3 sau 20-30 ori 200-300 - care vin în biserică odată pe săptămână, sau pe lună, sau pe an...
Dar cine se îngrijeşte de ceilalţi mii şi mii care nu vin decât când îi duc alţii în sicriu?
12 - Comerţul se duce până la omul cumpărător, la colţul străzilor, la locul lor de muncă, ori chiar la poarta casei sale îmbiindu-l şi înzestrându-l cu darurile lui.
Educaţia se duce la fel, îmbiindu-l şi ea pe om cu cunoaşterea ei.
Distracţiile tot aşa, merg îmbiindu-l şi ele cu păcatul lor.
Numai biserica, instituţia lui Hristos, oare de ce nu face şi ea la fel, când de darurile ei au cea mai mare nevoie toţi oamenii din lume - şi faţă de care ea este mai datoare decât comerţul, decât educaţia, decât distracţiile?
13 - Unde sunt scriitorii duhovniceşti? Unde poezia, unde cântarea sfântă, unde propovăduitorii lui Hristos care ar trebui să împânzească toate drumurile, toate oraşele, toate nevoile?
14 - Unde este Biblia, răspândită în tiraje de masă, acum când este cea mai mare nevoie de ea - şi când unii tocmai dintre cei obligaţi s-o răspândească - se luptă să depărteze poporul de ea... Şi chiar să o smulgă din mâinile care o mai au?
15 - Unde este măcar cartea de rugăciuni, măcar calendarul creştin, măcar o gazetă, o carte de îndrumare sufletească, pentru milioanele şi milioanele de analfabeţi total, în ce priveşte orice cunoştinţă sufletească, - într-o ţară cu tradiţie creştină de milenii?
Atâtea instituţii creştine, cu mii şi mii de salariaţi şi cu atât de umflate pretenţii de monopolism sufletesc şi de misionarism evanghelic - ce fac practic, pentru Hristos?
16 - Cine se ocupă mai ales de analfabetizarea creştină a tineretului şi copiilor? Unde este cartea pentru ei? Unde sunt cursurile de îndrumare? Unde este biserica dintre ei şi pentru ei?
17 - Tineretul este viitorul unui neam, al unei biserici, al omenirii. Dar unde se duce acest tineret, fără biserică, fără lumină, fără echilibru, fără busolă, fără direcţie, fără Hristos?
Ce viitor îşi pregăteşte sieşi un popor fără Evanghelie, - o biserică fără popor, o omenire fără Hristos?
18 - Chiar dacă şi s-a făcut sau se mai face ceva în privinţa asta, nu se face de către vreo instituţie pe scară largă şi cu mijloace puternice, - ci doar de câte un suflet-două, pe cont şi risc propriu, cu mijloace puţine şi cu rezultat mic.
19 - Să ne rugăm mult pentru îndreptarea acestei situaţii, pentru schimbarea grabnică a acestor stări, - fiindcă în fiecare clipă se pierd mii de suflete, se pierd mii de ocazii, se pierd mii de valori, care nu mai pot fi înlocuite niciodată.
20 - Să lucrăm noi înşine şi mai mult, fiindcă păcatul creşte îngrozitor de repede, întunericul se întinde îngrozitor de vrăjmaş - şi Satana a devenit îngrozitor de harnic şi de agresiv. În curând se va întinde întunericul şi peste tot mai puţina parte luminată şi atunci şi cei care mai lucrează sau ar mai vrea să lucreze - nu vor mai putea face absolut nimic.