Lumină și întuneric
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Există lumină trupească și există lumină sufletească - după cum există și întuneric la fel.
Există orbi de ochii trupești, iar aceștia sunt nefericiți. Dar există orbi de ochii sufletești - iar aceștia sunt sigur cei mai nefericiți dintre toți oamenii.
2 - Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea și cunoaște soarele - dar este o și mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea și cunoaște pe Hristos.
Căci cât de necesar este soarele pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet.
3 - Soarele trupesc ne dă pâinea și cartea care ne sunt necesare pentru existența aceasta trecătoare. Dar Hristos ne dă mântuirea care ne este cea mai necesară nu numai pentru existența viitoare și veșnică, - ci chiar și pentru asta.
4 - Analfabetismul este una dintre cele mai mari nenorociri ale multor oameni și ale multor neamuri de pe pământ. Fără lumina cărții, într-adevăr omul trăiește și moare într-un mare întuneric.
Dar și prea multă cunoaștere lumească, iată că se arată ca o sabie cu două tăișuri. Prea multă învățătură i-a dus și îi duce pe mulți în altfel de întuneric, în îngâmfarea și exagerarea necontrolată - care îl face pe omul care cunoaște, de o mie de ori mai nefericit decât cel necunoscător.
5 - Mântuitorul nostru Înțelept și Smerit a spus odată: Dacă ați fi orbi (dacă ați fi analfabeți) n-ați avea păcat. Dar fiindcă ziceți: vedem, - păcatul vostru rămâne.
6 - Un om care nu cunoaște nimic desigur este nefericit - și se pierde, dacă se pierde, numai pe el singur, sau pe încă unul sau doi orbi care se iau după el.
Dar un om care cunoaște rău, este de o mie de ori mai nefericit - și nu se pierde numai pe el singur ci mai poate pierde pe mulți.
7 - Toate popoarele din lume se luptă să-și lichideze analfabetismul firesc. Se fac cursuri, se inițiază acțiuni, se depun eforturi și cheltuieli mari pentru a-i scoate pe oameni din întunericul neștiinței la lumina cărții... Și aceasta desigur este un lucru bun.
Dar câte popoare și țări oare se luptă să-și scoată pe cetățenii lor din analfabetismul păcatului la lumina cunoașterii lui Dumnezeu?...
8 - Se fac expoziții de cărți... se organizează săptămâna cărții, luna cărții, casele cărții...
Dar cine organizează răspândirea Bibliei, luna Bibliei, cercurile de lectură Biblică, Cartea cărților, Cartea mântuirii, Cartea sufletului, - pentru lichidarea analfabetismului duhovnicesc?
9 - Cu cât este mai multă cartea trupească, cu atâta scade nivelul sufletesc.
Dar dacă măcar în aceiași măsură s-ar răspândi și Biblia și cartea sufletească, - cu cât mai minunat ar progresa și mai sănătos adevărata cultură chiar și în ce privește partea trupească!
10 - Ce fac instituțiile religioase (dacă măcar nu fac oficial nici un fel de acțiune pentru ameliorarea lipsurilor lor trupești ale celor suferinzi) - ce fac măcar pentru ameliorarea lipsei sufletești ale oamenilor? Căci în această lipsă nu sunt numai cei închiși în vreun loc împrejmuit - ci toți oamenii care mișună pretutindeni?
11 - Bisericile se mai îngrijesc - de bine, de rău - de cei 2-3 sau 20-30 ori 200-300 - care vin în biserică odată pe săptămână, sau pe lună, sau pe an...
Dar cine se îngrijește de ceilalți mii și mii care nu vin decât când îi duc alții în sicriu?
12 - Comerțul se duce până la omul cumpărător, la colțul străzilor, la locul lor de muncă, ori chiar la poarta casei sale îmbiindu-l și înzestrându-l cu darurile lui.
Educația se duce la fel, îmbiindu-l și ea pe om cu cunoașterea ei.
Distracțiile tot așa, merg îmbiindu-l și ele cu păcatul lor.
Numai biserica, instituția lui Hristos, oare de ce nu face și ea la fel, când de darurile ei au cea mai mare nevoie toți oamenii din lume - și față de care ea este mai datoare decât comerțul, decât educația, decât distracțiile?
13 - Unde sunt scriitorii duhovnicești? Unde poezia, unde cântarea sfântă, unde propovăduitorii lui Hristos care ar trebui să împânzească toate drumurile, toate orașele, toate nevoile?
14 - Unde este Biblia, răspândită în tiraje de masă, acum când este cea mai mare nevoie de ea - și când unii tocmai dintre cei obligați s-o răspândească - se luptă să depărteze poporul de ea... Și chiar să o smulgă din mâinile care o mai au?
15 - Unde este măcar cartea de rugăciuni, măcar calendarul creștin, măcar o gazetă, o carte de îndrumare sufletească, pentru milioanele și milioanele de analfabeți total, în ce privește orice cunoștință sufletească, - într-o țară cu tradiție creștină de milenii?
Atâtea instituții creștine, cu mii și mii de salariați și cu atât de umflate pretenții de monopolism sufletesc și de misionarism evanghelic - ce fac practic, pentru Hristos?
16 - Cine se ocupă mai ales de analfabetizarea creștină a tineretului și copiilor? Unde este cartea pentru ei? Unde sunt cursurile de îndrumare? Unde este biserica dintre ei și pentru ei?
17 - Tineretul este viitorul unui neam, al unei biserici, al omenirii. Dar unde se duce acest tineret, fără biserică, fără lumină, fără echilibru, fără busolă, fără direcție, fără Hristos?
Ce viitor își pregătește sieși un popor fără Evanghelie, - o biserică fără popor, o omenire fără Hristos?
18 - Chiar dacă și s-a făcut sau se mai face ceva în privința asta, nu se face de către vreo instituție pe scară largă și cu mijloace puternice, - ci doar de câte un suflet-două, pe cont și risc propriu, cu mijloace puține și cu rezultat mic.
19 - Să ne rugăm mult pentru îndreptarea acestei situații, pentru schimbarea grabnică a acestor stări, - fiindcă în fiecare clipă se pierd mii de suflete, se pierd mii de ocazii, se pierd mii de valori, care nu mai pot fi înlocuite niciodată.
20 - Să lucrăm noi înșine și mai mult, fiindcă păcatul crește îngrozitor de repede, întunericul se întinde îngrozitor de vrăjmaș - și Satana a devenit îngrozitor de harnic și de agresiv. În curând se va întinde întunericul și peste tot mai puțina parte luminată și atunci și cei care mai lucrează sau ar mai vrea să lucreze - nu vor mai putea face absolut nimic.