Lumina veşniciei noastre
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Lumina veşniciei noastre
de mări de slăvi înconjurat
Iubitul sufletului nostru
Isus fii binecuvântat.
Tu ne-ai umplut întregul suflet
cu-atât belşug de cer încât
nici ochii ce ne râd prin lacrimi
nici graiul nu pot spune cât.
Din ce lumină orbitoare
ai scos lumina pusă-n noi
de poate-ncape-atâta slavă
în nişte bulgări de noroi?
Cu ce măsură minunată
în inimi ne-ai putut turna
iubiri cum n-am putut cunoaşte
simţiri cum n-am putut visa?
De ce necunoscute ceruri
din ce adânci nălţimi de rai,
atâtea noi lumini şi haruri
şi noi comori mereu ne dai?
Prin ce putere neştiută
Tu noi şi noi puteri ne-aduci
de-avem cu-atât mai multă pace
cu cât purtăm mai multe cruci?
De-atâta sfântă măreţie
ce-n noi Isuse-ai coborât
cât nu-i cântare să cuprindă
atâta-Ţi mulţumim, atât!...