Lumina veșniciei noastre
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Lumina veșniciei noastre
de mări de slăvi înconjurat
Iubitul sufletului nostru
Isus fii binecuvântat.
Tu ne-ai umplut întregul suflet
cu-atât belșug de cer încât
nici ochii ce ne râd prin lacrimi
nici graiul nu pot spune cât.
Din ce lumină orbitoare
ai scos lumina pusă-n noi
de poate-ncape-atâta slavă
în niște bulgări de noroi?
Cu ce măsură minunată
în inimi ne-ai putut turna
iubiri cum n-am putut cunoaște
simțiri cum n-am putut visa?
De ce necunoscute ceruri
din ce adânci nălțimi de rai,
atâtea noi lumini și haruri
și noi comori mereu ne dai?
Prin ce putere neștiută
Tu noi și noi puteri ne-aduci
de-avem cu-atât mai multă pace
cu cât purtăm mai multe cruci?
De-atâta sfântă măreție
ce-n noi Isuse-ai coborât
cât nu-i cântare să cuprindă
atâta-Ți mulțumim, atât!...