M-ai izbăvit

M-ai izbăvit Isuse din mâini de sânge pline

și mi-ai scăpat viața din arșița durerii

m-ai ridicat odată spre culmi așa senine

- de ce-mi lași azi secate izvoarele puterii?

Știi cât mi-a fost odată viața plină-plină

cu dulcea, minunata și sfânta-Ți armonie,

cum Îți cântam Iubirea Slăvită și Divină

- de ce-mi lași azi doar jalea pe harfa mea pustie?

Mi-ai arătat frumsețea și harul fericirii

cum unui ars de sete i-arați un strop de apă

- de ce de-atunci în dorul și-n chinul ne-mplinirii

nădejdi făr-alinare tot sufletul mi-l sapă?

O, Tu mă vezi Isuse, strigând zdrobit spre Tine

din mijlocul atâtor dureri sfâșietoare

- când mi-ai scăpat viața de-atâtea ori cu bine

de ce acuma singur mă lași în luptă oare?

Îndură-Te de mine când duhul meu slăbește

și când răbdarea zace învinsă de povară

ori luntrea mea salveaz-o, ori marea-mi potolește

ori inima înalță-mi, ori fiara mi-o doboară.