Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: M-au urât fără temei.
Însăşi ura, împotriva oricui ar fi ea, este un lucru osândit, un păcat de moarte, o patimă satanică.
Pe oricine ai urî, faci un păcat de moarte, căci în ea însăşi, ura este un păcat de moarte, este o crimă.
Nimeni în afară de păcat, nu trebuie să fie urât şi nimeni n-are dezvinovăţire dacă urăşte.
Oricât de rău ar fi un om... este totuşi om, - şi el are dreptul la milă şi la viaţă. Iar nu la ură şi la moarte.
Tot ce facem pentru om trebuie să pornească de la milă şi de la iubire spre viaţă şi mântuirea lui.
Hristos aşa ne-a învăţat că vrea Dumnezeu. Şi noi aşa să ştim.
Domnul Isus Hristos de aceea a şi venit în lume, ca să mântuiască sufletele tuturor oamenilor, nu să le piardă.
Singur El ne-a învăţat iubirea de toţi oamenii, până chiar şi de vrăjmaşii noştri, - iar ura de nimeni, ci numai faţă de păcat.
Singur Hristos Domnul nostru ne-a făcut în stare să nu urâm pe nici un om, nici chiar pe vrăjmaşii noştri, care ne-ar fi făcut orice rău.
Să urâm numai păcatul omului, dar nu pe om însuşi.
Deci toată lupta noastră, este şi trebuie să fie, cu orice arme ale Duhului Sfânt pe care le-am avea, ca să facem ca omul însuşi să-şi vadă numai păcatul său, ca pe vrăjmaşul său.
Omul însuşi să ajungă să lupte şi să urască numai păcatul, ca pe singurul său vrăjmaş şi această luptă cu păcatul noi trebuie să o ducem neîncetat,
- până când fiecare din noi biruind păcatul din noi înşine, vom reuşi să-l alungăm din inima noastră, din casa noastră, din ţara noastră şi din lumea întreagă.
Pentru că numai acesta singur - păcatul este vrăjmaşul omului,
vrăjmaşul care aţâţă pe om contra omului,
vrăjmaşul care îl face pe om lacom de bunul altui om,
de banul, de haina, de pâinea, de soţia sau de ţara semenului său.
Căci din această lăcomie după bunurile altuia, ies tot felul de păcate cu care oamenii se ucid, se nedreptăţesc, se chinuiesc, se sfârtecă, mai necruţător, mai sălbatic, mai turbat decât fiarele din păduri.
Iată pentru ce luptăm noi.
Iată împotriva cui luptăm noi, în Oastea lui Isus.
Iată ce urâm şi vom urî noi, cu o ură neîmpăcată, până când diavolul şi păcatul nu vor mai fi.
Şi nu vom înceta niciodată a ne ruga şi a lupta împotriva acestui unic şi mare vrăjmaş al omului şi al omenirii: păcatul.
Ne vom ruga şi vom lupta până la capăt pentru nimicirea acestui vrăjmaş al vieţii omului, al fericirii omului, al luminii, al bucuriei, al muncii şi al odihnei omului, - păcatul!
Ne vom ruga şi vom lupta până când Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale (adică cu Cuvântul Adevărului, al Iubirii şi Înţelepciunii Sale)
atât păcatul cât şi pe creatorul păcatului, diavolul.
Căci păcatul, acest vrăjmaş de moarte al omului, îl face pe om, şi a făcut pe omenire, să-L urască nu pe diavolul care lucrează spre nefericirea şi pierzarea omenirii, ci pe Hristos, care a venit pentru fericirea şi mântuirea ei. Şi pe semenul său omul, - om, ca şi el.
De aceea bieţii oameni trebuiesc treziţi din această orbie. Ca să vadă adevărul
şi să nu urască pe Hristos şi pe om, ci păcatul
şi să nu se lepede de Hristos care le aduce numai bucurie, lumină, inteligenţă şi fericire, ci să-l urască pe diavolul şi arma lui, păcatul, prin care se răspândeşte şi stăpâneşte în lume: chinul, întunericul, nebunia şi nefericirea tuturor.
Preabunule Doamne, Te rugăm din inimă să Te înduri de noi de toţi.
Te rugăm să ne ierţi că atât de multă vreme din viaţa noastră nici noi nu Te-am cunoscut, nici noi nu Te-am ascultat, nici noi nu Te-am iubit.
Atunci am iubit păcatul şi Te-am urât pe Tine.
Am iubit ceea ce trebuia să urâm.
Şi am urât ceea ce trebuia să iubim din tot sufletul nostru mai mult decât orice pe pământ, pe Tine şi semenul nostru.
Acum Îţi mulţumim că ne-ai luminat şi am văzut că singurul vrăjmaş al nostru şi al tuturor semenilor noştri este păcatul.
Păcatul sub orice formă.
Păcatul în orice măsură.
Păcatul oricărui om.
Pe acesta îl vom urî - păcatul. Şi împotriva acestuia vom lupta. Până când toţi semenii noştri vor ajunge să-l urască numai pe cel rău...
Şi să Te iubească din toată inima lor numai pe Tine, Binefăcătorul nostru Sfânt, - şi pe om, creatura Ta frumoasă.
Amin.
+
Cu cât mai multă ură alţii te-ar înconjura
cu-atât fie mai aprinsă către toţi iubirea ta,
fă vrăjmaşilor tăi bine, blând, tăcut şi iubitor
că nu-i armă ca iubirea contra urii tuturor.