Mai aspru bate vântul
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Mai aspru bate vântul cu cât se duce vara
mai grabnic scuturându-mi din pomul vieții anii
cad zilele ca frunza împuținând comoara
rămasă spre-mplinirea neîmpărțitei danii.
Văd șiruind în urmă cărarea mea lăsată
cu pașii mei ce-nseamnă umblarea vieții mele
- vin urmele în urmă
și tuturor m-arată
cum le-am lăsat prin lume
și unde merg cu ele.
Cu ochii goi de visuri,
dar plini de încercare
privesc acuma altfel la urmele trăite:
- tot ce-mi păreau odată prea dulci
le văd amare
tot ce-mi păreau de beznă,
le văd azi, strălucite.
O, regretam odată că zilele-mi sunt rele
că-s prea puțin frumoase
și-s prea de lacrimi pline,
dar azi cu mulțumire văd rodul strâns din ele
c-acesta-i tot avutul ce-l am și-l duc
cu mine.