Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
Zilele fericite, trec cel mai repede pe pământ.
Prilejurile binecuvântate sunt cele mai rare.
Şi oamenii cei mai buni rămân cel mai puţin cu noi.
O, dacă am şti dinainte aceste lucruri, cum le ştim în urmă!
Cum am răscumpăra atunci cu grijă zilele fericite.
Cum am folosi prilejurile binecuvântate.
Şi cum am şti să preţuim pe oamenii buni, - cât mai sunt cu noi.
Oricât de lungă i-ar fi viaţa pe pământ, omul bun rămâne tot puţin lângă noi.
Cu omul bun şi cu vremea bună, nu te saturi niciodată. De prezenţa lui Dumnezeu şi de mângâierea bunătăţii este atâta nevoie printre oameni, că oricâţi le-ar purta şi le-ar împărţi - tot va mai fi încă atât de multă lipsă!
Dar când ai de la Dumnezeu harul să ai un învăţător atât de ceresc,
un binefăcător atât de rar,
un părinte atât de scump,
un prieten şi un soţ atât de dulce şi de neînlocuit, cum era Dulcele Învăţător şi Modelul Sfânt Isus, - între ucenicii Lui,
atunci nu uita şi nu uita şi nu uita:
- nu te despărţi nici o clipă de el!
- Ţine-i minte orice cuvânt pe care îl scoate din gura sa,
- urmează-i orice sfat pe care ţi-l spune,
- preţuieşte-i orice îndrumare, căci toate sunt numai lumină,
- i-ai bine seama la orice lucrări, fiindcă toate sunt însemnate
- şi învaţă-i orice pildă, ca s-o urmezi întocmai.
Că de nimic nu vei avea mai mare nevoie ca de acestea, când el nu va mai fi cu tine.
Şi când tu nu vei mai avea nici pe cine să mai întrebi,
şi nici cui să-i mai spui, ceea ce îl întrebai numai pe el şi-i puteai spune numai lui.
Abia atunci vei vedea tu pe cine ai avut lângă tine...
Şi ce ai pierdut...
Dragă tinere şi tânără, care mai aveţi încă un tată şi o mamă lângă voi...
Pe măsură ce trec zilele, aceste capete cărunte, aceste inimi care v-au iubit şi vă vor iubi până la moarte, mai mult ca orice altă inimă de pe pământ, vor mai rămâne numai foarte puţin cu voi, - preţuiţi-i tot mai mult,
şi întoarceţi-le cât puteţi iubirea.
Căci nici iubirea de soţ,
nici cea de frate,
nici cea de fiu,
nici cea de oricare prieten,
oricât vor fi de frumoase şi de adevărate aceste iubiri, totuşi,
nici una din ele, dar nici una,
nu va putea fi niciodată nici atât de frumoasă, nici atât de adevărată ca iubirea părintească.
Soţ sau soţie, poţi să ai pe oricine.
Fraţi poţi să ai mai mulţi.
Fii şi fiice poţi avea tot aşa,
- dar mamă adevărată, nu mai poţi avea în vecii vecilor numai una.
Şi nici tată adevărat, nu mai poţi avea pe altul, decât unul.
Dragă soţ şi soţie... aţi trăit atâţia ani până acum împreună.
Dumnezeu v-a unit şi v-a ajutat să treceţi prin atâtea încercări până astăzi...
aţi crescut copii, aţi ridicat case, aţi suportat necazuri...
Anii vi se apropie acum de sfârşit...
Cine ştie cât de puţin veţi mai fi împreună...
De ce să nu vă puteţi iubi şi mai mult, ierta şi mai mult, preţui şi mai mult?
Dragă suflet întors la Hristos...
De atâtea ori te-a chemat pe tine Mântuitorul nostru Scump Hristos,
şi atâţia ani a fost El mereu lângă tine...
Anii au trecut... atâţia dintre cei care au auzit şi au ascultat Cuvântul Lui Sfânt, alături de tine, s-au întors la Domnul Isus, rând pe rând.
Sau în pământ s-au întors iarăşi.
Dar tu încă stai tot între Hristos şi între mormântul tău!
La Hristos ai putea să vii dar nu vrei.
La mormânt n-ai vrea să mergi, dar nu vei putea să nu te duci.
Hristos este lângă tine. Dar cine ştie cât de puţin.
Tot nu vrei să preţuieşti acest har?...
Ce vei face când Se va duce El?
Nu-L lăsa să plece. Vino acum, până încă poţi...
Scumpul şi Dulcele nostru Mântuitor,
Îţi mulţumesc din tot sufletul că n-ai plecat nici de lângă inima mea, pe vecii vecilor.
De acum sunt fericit că nu ne vom mai despărţi niciodată, fiindcă Tu ai puterea să mă ţii lângă Tine.
Că niciodată nu va mai fi nimica să ne despartă, fiindcă eu doresc din toată inima să Te ţin lângă mine.
Îţi mulţumesc că mi-ai făcut harul să cunosc părinţi atât de plini de iubire, cum a fost părintele meu
şi soţi de luptă şi de răbdare atât de statornici şi de apropiaţi, cum au fost soţii mei.
Fraţi şi surori atât de scumpi, cum sunt fraţii mei.
Şi că prin dragostea şi harul Tău, nu ne vom mai despărţi niciodată. Nici eu de ei. Nici ei de mine.
Dar Te rog din tot sufletul meu pentru toţi acei de lângă mine şi de pe tot pământul, care încă nu le-au aflat aceste Dumnezeieşti binecuvântări.
Cât mai pot, ajută-i să le afle Doamne.
Ajută-i pe toţi, Te rog.
Amin.